Hallux Rigidus

Ce este hallux rigidus?

Hallux rigidus este a doua patologie ca frecvență, imediat după hallux valgus, care afectează halucele. Această patologie este descrisă ca fiind artroza degenerativă a articulației metatarsofalangiene 1. Cu toate că poate să apară și la adolescenți, hallux rigidus apare cel mai frecvent la adulți după decadele 4-5 de viață. 

Cauze:

• Leziune traumatică asupra cartilajului articular: de exemplu fracturi sau microtraumatisme acute prin entorsa repetată a halucelui, aparută cel mai frecvent la atleți
• Incaltaminte necorespunzatoare
• Picior plat
• Artrita reumatoidă
• Guta

Indiferent de cauzalitate, fie că e vorba de suprasolicitare, traumă sau mecanică alterată a piciorului, toate acestea duc la o succesiune de alterări degenerative predictibile la nivelul primei articulații metatarsofalangiene. Incipient se observă leziuni ale cartilajului și semne de suprasolicitare la nivelul osului subcondral pe aspectul posterior al articulației. Acestea duc la formarea osteofitului dorsal caracteristic la nivelul capului primului metatarsian, asociat adesea de un osteofit dorsal la baza falangei proximale. Impingementul acestor osteofiți duce la limitarea dureroasă a mișcării și inflamație. Ulterior apare contractura capsulară și accelerarea proceselor degenerative. Spațiul articular metatarsofalangian se îngustează progresiv și cartilajul se denudează.

Simptome:

• Durere la mers prelungit cu atenuarea durerii in repaus
• Durere cu intensitatea cea mai mare la dorsiflexia maxima a halucelui, la sfarsitul pasului, inainte de a ridica piciorul de pe podea
• Mobilitatea scazuta a halucelui 
• Durerea e accentuata de rece si mediul umed 
• Aparitia unei denivelari asemeni unui mont, dar deasupra degetului – astfel purtatul incaltamintei poate sa devina pe atat mai inconfortabila
• Parestezia halucelui datorita iritarii nervului cutanat dorsomedial la trecerea acestuia in apropierea osteofitului dorsal
• Pacientele care poarta pantofi cu toc relateaza o durere mai ridicata – aceasta e datorita pozitiei constante de dorsiflexie a articulatiei metatarsofalangiene 

Evaluarea radiologica:

Pentru a diagnostica și evalua această patologie se fac o serie de radiografii printre care cea antero-posterioară și laterală. 

• Pe radiografia laterală se poate observa osteofitul caracteristic prezent pe capul metarasianului și adesea unul la baza falangei proximale. 
• Se pot observa și corpi liberi pe aspectul dorsal al articulației 
• Scleroza subcondrală sau chiste osoase în stadiile mai avansate ale bolii
• Pe radiografia antero-posterioară se poate observa îngustarea spațiului articular 

Tratament conservator:

Stadiile incipiente ale afecțiunii raspund satisfacator la tratamentul cu:

• Medicație antiinflamatoare nesteroidiană
• Evitarea activităților de suprasolicitare precum alergatul sau saritul
• Schimbarea încălțămintei cu una mai corespunzatoare poate să aducă o scădere a  simptomatologiei
• Utilizarea de talonete în pantof care sa restricționeze mobilitatea 
• Injecții cu corticosteroizi pentru atenuarea temporară a durerii

Tratamentul chirurgical: 

Atunci când metodele conservatorii nu mai sunt satisfăcătoare se poate apela la tratamentul chirurgical: 

• Cheilectomie: ablația osteofitului 
• Osteotomie: tăierea osului în vederea realinierii 
• Artroplastie: recomandată adesea pacienților tineri 
• Artrodeza: rezervată cazurilor mai avansate