Ce este hallux rigidus?
Hallux rigidus este a doua patologie ca frecvență, imediat după hallux valgus, care afectează halucele.
Această patologie este descrisă ca fiind artroza degenerativă a articulației metatarsofalangiene 1.
Cu toate că poate să apară și la adolescenți, hallux rigidus apare cel mai frecvent la adulți după decadele 4-5 de viață.
Cauze:
- Leziune traumatică asupra cartilajului articular: de exemplu fracturi sau microtraumatisme acute prin entorsa repetată a halucelui, aparută cel mai frecvent la atleți;
- Incaltaminte necorespunz[toare;
- Picior plat;
- Artrita reumatoidă;
- Guta.
Indiferent de cauzalitate, fie că e vorba de suprasolicitare, traumă sau mecanică alterată a piciorului, toate acestea duc la o succesiune de alterări degenerative predictibile la nivelul primei articulații metatarsofalangiene.
Incipient se observă leziuni ale cartilajului și semne de suprasolicitare la nivelul osului subcondral pe aspectul posterior al articulației.
Acestea duc la formarea osteofitului dorsal caracteristic la nivelul capului primului metatarsian, asociat adesea de un osteofit dorsal la baza falangei proximale. Impingementul acestor osteofiți duce la limitarea dureroasă a mișcării și inflamație.
Ulterior apare contractura capsulară și accelerarea proceselor degenerative. Spațiul articular metatarsofalangian se îngustează progresiv și cartilajul se denudează.
Simptome:
- Durere la mers prelungit cu atenuarea durerii în repaus;
- Durere cu intensitatea cea mai mare la dorsiflexia maximă a halucelui, la sfârșitul pasului, înainte de a ridica piciorul de pe podea
- Mobilitatea scăzută a halucelui;
- Durerea e accentuată la rece și mediul umed;
- Apariția unei denivelari asemeni unui mont, dar deasupra degetului – astfel purtatul încălțămintei neadecvate poate să devină pe atât mai inconfortabilă;
- Parestezia halucelui datorită iritării nervului cutanat dorsomedial la trecerea acestuia în apropierea osteofitului dorsal;
- Pacientele care poartă pantofi cu toc relatează o durere mai ridicată – aceasta e datorită poziției constante de dorsiflexie a articulației; metatarsofalangiene.
Evaluarea radiologică:
Pentru a diagnostica și evalua această patologie se fac o serie de radiografii printre care cea antero-posterioară și laterală.
- Pe radiografia laterală se poate observa osteofitul caracteristic prezent pe capul metarasianului și adesea unul la baza falangei proximale;
- Se pot observa și corpi liberi pe aspectul dorsal al articulației;
- Scleroza subcondrală sau chiste osoase în stadiile mai avansate ale bolii;
- Pe radiografia antero-posterioară se poate observa îngustarea spațiului articular.
Tratament conservator:
Stadiile incipiente ale afecțiunii raspund satisfacator la tratamentul cu:
- Medicație antiinflamatoare nesteroidiană;
- Evitarea activităților de suprasolicitare precum alergatul sau săritul;
- Schimbarea încălțămintei cu una corespunzătoare poate să aducă o scădere a simptomatologiei;
- Utilizarea de talonete în pantof care s[ restricționeze mobilitatea;
- Injecții cu corticosteroizi pentru atenuarea temporară a durerii.
Tratamentul chirurgical:
Atunci când metodele conservatorii nu mai sunt satisfăcătoare se poate apela la tratamentul chirurgical:
- Cheilectomie: ablația osteofitului;
- Osteotomie: tăierea osului în vederea realinierii;
- Artroplastie: recomandată adesea pacienților tineri;
- Artrodeza: rezervată cazurilor mai avansate.
