Spre deosebire de ruptura completă de coafă rotatorie, unde tendonul este complet secționat și diagnosticul clinic este relativ evident, ruptura parțială este o leziune mai subtilă — tendonul rămâne parțial intact, simptomele sunt uneori chiar mai supărătoare decât în rupturile complete, iar decizia de tratament depinde de detalii pe care un consult superficial le poate rata ușor.
Ce este o ruptură parțială de coafă rotatorie
O ruptură parțială presupune afectarea doar a unei porțiuni din grosimea tendonului, cu păstrarea continuității fibrelor rămase. Cel mai frecvent afectat este tendonul supraspinosului, urmat de porțiunea superioară a infraspinosului.
La sportivii care folosesc brațul deasupra capului (aruncare, înot, tenis, volei, handbal), leziunea are o localizare tipică: partea articulară (interioară) a tendonului, în zona posterioară a supraspinosului și superioară a infraspinosului — mai degrabă decât fața bursală (exterioară), care este mai des afectată în rupturile legate de sindromul de impingement subacromial clasic.
Această localizare specifică nu este întâmplătoare. La sportivii overhead, mecanismul principal este conflictul intern (internal impingement) — contactul repetitiv, în timpul mișcării de armare a brațului, dintre fața articulară a tendonului și marginea posterioară a labrumului glenoidian.
La acest mecanism mecanic se adaugă și particularități biologice ale zonei: vascularizația mai redusă a tendonului spre inserția pe humerus și orientarea mai dezordonată a fibrelor de colagen pe fața articulară, ceea ce face această zonă structural mai slabă decât fața bursală.
Clasificare
Rupturile parțiale se clasifică în funcție de localizare (articulară, bursală sau intratendinoasă) și de gradul de afectare a grosimii tendonului, folosind clasificarea Ellman: grad 1 (sub 3 mm sau <25% din grosime), grad 2 (3-6 mm sau 25-50%) și grad 3 (peste 6 mm sau >50% din grosime).
Pragul de 50% din grosimea tendonului este important clinic, pentru că influențează direct decizia terapeutică.
O categorie aparte, frecventă la sportivii overhead, este leziunea PASTA (Partial Articular Supraspinatus Tendon Avulsion) — o avulsie parțială a tendonului supraspinos de pe fața articulară, chiar la inserția pe humerus.
Simptome
Un aspect contraintuitiv, dar bine documentat: rupturile parțiale pot fi mai dureroase decât cele complete, posibil pentru că fibrele tendinoase rămase intacte sunt supuse unei tensiuni nefiziologice, diferite de distribuția normală a forțelor din tendon.
- Durere la mișcările deasupra capului, adesea agravată specific la faza de armare a brațului (cocking phase) la sportivii aruncători
- Durere nocturnă, frecventă și supărătoare
- Scădere a forței, de obicei mai puțin evidentă decât în rupturile complete
- Scădere a vitezei sau preciziei la aruncare/servă, uneori singurul semn timpuriu la sportivii de performanță
Diagnostic
Rupturile parțiale, mai ales cele de grad mic, sunt notoriu dificil de diagnosticat, atât clinic, cât și imagistic — simptomele se suprapun cu impingement-ul subacromial, cu tendinita bicipitală, cu leziunile de labrum sau cu instabilitatea subtilă de umăr — vezi și luxațiile recidivante de umăr — frecvent asociate la acest tip de sportivi.
Pentru evaluarea imagistică, artro-RMN-ul este investigația de elecție la sportivii tineri, în special la aruncători, oferind o acuratețe superioară RMN-ului nativ pentru vizualizarea feței articulare a tendonului — exact zona cel mai frecvent afectată în acest grup de pacienți.
Tratament
Conservator
Prima linie la majoritatea cazurilor, mai ales în leziunile sub 50% din grosimea tendonului:
- Modificarea temporară a volumului și intensității activității sportive
- Kinetoterapie orientată spre reechilibrarea musculaturii periscapulare, corectarea deficitului de rotație internă (frecvent la aruncători) și tonifierea coafei rotatorii
- Infiltrațiile cu acid hialuronic sau infiltrațiile PRP — pot fi luate în calcul ca supliment la kinetoterapie, deși protocoalele standardizate pentru acest tip specific de leziune sunt încă limitate în literatură
Chirurgical
Se ia în calcul atunci când tratamentul conservator eșuează, sau direct la leziunile de grad 3 (peste 50% din grosime):
- Debridarea artroscopică — pentru leziunile mai mici, unde fibrele restante sunt considerate suficient de rezistente structural
- Repararea transtendinoasă — pentru leziunile articulare mai extinse, cu reinserția fibrelor afectate fără a converti leziunea într-o ruptură completă
- Conversia la ruptură completă și reparație standard — folosită tradițional pentru leziunile foarte extinse, deși tehnicile transtendinoase moderne permit din ce în ce mai des evitarea acestei conversii
Recuperare și revenire în sport
Recuperarea la sportivii overhead este, de regulă, mai lungă și mai atent graduată decât la restul populației, tocmai din cauza solicitării repetitive și de mare intensitate la care este supus umărul în aceste sporturi.
Reluarea graduală a mișcării de aruncare se face abia după recăpătarea completă a mobilității, a forței periscapulare și după corectarea eventualelor deficite de rotație internă care au contribuit la apariția leziunii — altfel, riscul de recidivă rămâne ridicat.
Când mergi la medicul ortoped?
O durere de umăr la mișcările deasupra capului, mai ales dacă apare specific în faza de armare a brațului sau noaptea, și nu cedează după câteva săptămâni de repaus relativ, merită evaluată de un ortoped specializat în patologia sportivă — o ruptură parțială netratată corect poate evolua, în timp, spre o ruptură completă.
Poți face o programare online pentru un consult de ortopedie și traumatologie sportivă.
