Genunchiul este una dintre cele mai complexe articulații ale corpului. Stabilitatea sa în plan frontal este realizată de cele 2 ligamente colaterale (medial și lateral) și în plan antero-posterior de cele doua ligamente încrucișate (anterior și posterior).
Ligamentul încrucișat anterior este principalul stabilizator antero-posterior și rotațional al genunchiului. În componența sa găsim cele 2 fascicule antero-medial și postero-lateral.
Ruptura ligamentului poate fi completă (se rup ambele fascicule) sau parțială (se rupe un singur fascicul) și poate asocia și alte leziuni: menisc 70%, cartilaj, ligamente colaterale, ligament încrucișat posterior.
Leziunea de ligament încrucișat anterior – cauze
Cel mai frecvent, leziunea apare în urma unei pivotîri forțate a genunchiului, când piciorul este fixat pe sol, în contact direct, la opriri și decelerări bruște sau schimbări de direcție.
Ca și în cazul leziunilor de menisc, sportivii de performanță și persoanele active care practică diferite sporturi (în special sporturi de contact) sunt cele mai predispuse pentru aceste accidentări.
De-alungul timpului au fost realizat studii care arată o incidență mai mare în cazul femeilor, lucru datorat diferenței de forță musculară, condiție fizică și control neuromuscular.
Simptomatologie
În momentul producerii leziunii ligamentului încrucișat anterior, pacientul simte o deplasare a genunchiului care de cele mai multe ori este însoțită de un “pocnet”.
- Durere;
- Edem (umflatură) – în primele ore după traumatism genunchiul se poate umfla;
- Disconfort la mers;
- Limitarea mișcărilor articulației.
Diagnostic leziunea de ligament incrucisat anterior
Diagnostic Clinic
Istoric medical și examinare fizică (testul lachman, testul sertarului anterior și pivot shift test).
În primele 24 de ore de la traumatism pacienții acuză dureri și inflamația genunchiului (hemartroza), genunchiul prezentând o instabilitate marcată.
Diagnostic Paraclinic
Radiografie de genunchi față și profil – în cadrul căreia se pot evidenția diferite fracturi
R.M.N. – tip de investigație specific – se pot evidenția atât leziunile complete cât și cele parțiale.
În cazul unor investigații clinice și paraclinice neconcludente se procede către o artroscopie exploratorie.
Tratament
Tratamentul este individualizat.
În cazul pacienților cu o activitate fizică moderată (peste 50 de ani) se poate opta pentru un tratament conservator (nechirurgical), fără afectarea calității vieții.
În cazul pacienților tineri, activi și a sportivilor de performanță, tratamentul chirurgical reprezintă “gold standardul”.
Tratamentul conservator
O dată apărută leziunea ligamentului încrucișat anterior, aceasta nu se poate vindeca de la sine. Însă, intervenția chirurgicală nu este indicată tuturor pacienților.
Astfel, în cazul pacienților vârstnici sau celor cu o activitate redusă se recomanda tratamentul ortopedic. Acesta presupune următoarele:
- Purtarea unei orteze – pentru stabilizarea genunchiului;
- Kinetoterapie – pentru tonificarea musculaturii perarticulare;
- Fizioterapie – terapie cu ultrasunete, electroterapie.
Reconstrucția artroscopică a ligamentului încrucișat anterior cu grefă din tendoanele mușchilor semitendinos și gracilis
Tratamentul chirurgical
Leziunea ligamentului încrucișat anterior nu se poate vindeca printr-o imobilizare prelungită, astfel singura variantă de tratament o reprezintă recontrucția acestuia.
Reconstrucția L.I.A. presupune înlocuirea acestuia cu o nouăa grefă de tesut. Există multiple opțiuni de grefă:
- Autogrefe – sunt recoltate direct de la pacient și se pot folosi tendoane de la nivelul muschilor semitendinos și gracilis, tendonul mușchiului cvadriceps sau tendonul rotulian;
- Alogrefe – grefe recoltate de la pacienții în moarte clinică;
- Ligament artificial – L.A.R.S. (Ligament Advanced Reinforcement System).
Reconstrucția ligamentului încrucișat anterior se efectuează artroscopic, minim invaziv.
Vechea tehnică, clasică nu mai este acceptată în prezent. Intervenția începe prin artroscopia exploratorie pentru a evidenția leziunea L.I.A. și eventualele leziuni asociate.
Se recoltează grefa, se efectuează cele 2 tuneluri (tibial și femoral), se introduce grefa apoi se fixează cu diferite sisteme special concepute.
Recuperare pentru leziunea de ligament încrucișat anterior
Externarea se face la 2 zile postoperator.
Recuperarea incepe a 2- a zi postoperator, fiind permis sprijinul pe membrul operat cu orteză blocată pentru primele 3 săptămâni.
Reluarea activității sportive se face la 4-5 luni postoperator.
În cazul sportivilor de performanță, întoarcerea la sport se face mai rapid, în special datorită recuperării intensive pe care o efectuează.
Leziunea de ligament încrucișat anterior nu este o afecțiune invalidantă, dar în cazul în care este ingnorată de pacient poate avea implicații serioase.
Când mergem la medic?
Este important să consultăm un medic oricând suferim un traumatism semnificativ. Această recomandare nu se adresează doar sportivilor de performanță, ci și sportivilor recreaționali.
Sursa foto radiografii:
Case courtesy of Dr Andrew Dixon
Case courtesy of Dr Varun Babu