Luxatiile recidivante de umar

Luxatiile- recidivante- de- umar

Articulatia umarului este una dintre cele mai complexe şi mobile articulaţii ale corpului uman. Aceasta este compusa din articulatia gleno-humerala si articulatia scapulo-toracica, care este mai degraba o articulatie fiziologica decat anatomica. Articulatia gleno-humerala cuprinde capul humeral (componenta convexa) si cavitatea glenoida (componenta concava).

Tocmai din cauza mobilitatii ridicate, articulatia umarului are o stabilitate scazuta, fapt ce duce frecvent la aparatia luxatiei de umar, adica la pierderea contactului fiziologic intre cele doua suprafete articulare (capul humeral iese din cavitatea glenoida).

Luxatiile recidivante de umar pot fi anterioare, posterioare si inferioare. Tratamentul acut al acestora este foarte important si consta in reducerea cat mai rapida a luxatiei (sub analgo-sedare), imobilizarea articulatiei umarului timp de 3 saptamani si fizio-kinetoterapia ulterioara.

Cauze pentru luxatiile recidivante de umar

  • Luxatia initiala (posttraumatica) – apare de obicei in urma unui traumatism sever. In momentul luxatiei anteriorare sunt afectate structurile anatomice din regiunea anterioara a umarului (labrum). Acest tip de leziune (a labrumului anterior) se numeste leziune Bankart. Concomitent cu leziunea Bankart poate aparea si o infundare in regiunea postero-laterala a capului humeral, ce poarta numele de leziune Hill-Sachs. Tratamentul necorespunzator al primul episod de acest fel, este cea mai frecventa cauza a luxatiilor recidivante de umar (pacientii sub 20 de ani au o rata a recidivei de 85% din cazuri, intre 20-40 ani, rata este de 50% din cazuri, iar peste 50 ani, rata recidivei este sub 30%).
  • Suprasolicitarea repetata – poate aparea in sporturi precum tenisul, voleiul, inotul. Acestea, practicate pe termen lung, pot duce la slabirea structurilor capsulo-ligamentare ale umarului
  • Instabilitatea multidirectionala de umar (congenitala) – cand umarul este instabil in mai multe planuri, fara o corelatie cu o luxatie initala de umar, sau cu o suprasolicitare fizica

Cunoasterea cauzei luxatiei recidivante de umar este importanta pentru tratamentul ulterior si prognostic.

Simptome pentru luxatiile recidivante de umar

Luxatia traumatica este dominata de urmatoarele simptome:

  • Durere
  • Edem (umflatura)
  • Deformare locala
  • Imposibilitatea mobilizarii umarului afectat sau miscarea cu greutate a acestuia

Diagnostic luxatiile recidivante de umar

In urma examenului clinic, al istoricului afectiunii (eveniment traumatic) si a inspectiei se poate pune diagnosticul de luxatie de umar. Pentru un diagnostic complet si evaluarea structurilor de la nivelul umarului este necesar examenul paraclinic (imagistic).

  • Examenul clinic – dupa reducerea luxatiei, sau in cazul instabilitatii cronice de umar sunt recomandate numeroase analiza pentru testarea stabilitatii: apprehension test, load and shift test, sulcus sign, etc.
  • Radiografia conventionala – incidenta anteroposterioara, axilara, West Point, Stryker
  • Computer Tomograf (CT) – evaluarea leziunilor osoase produse in momentul luxatiei
  • Rezonanta magnetica nucleara (RMN) – evaluarea leziunilor partilor moi – leziunea de labrum, leziunea de coafa, etc. In anumite cazuri se recomanda artro-RMN, care presupune injectarea unei substante de contrast, pentru a creste senzitivitatea si specificitatea acestui examen.

Tipuri de tratament

Tratamentul luxatiile recidivante de umar consta in primul rand in reducerea luxatiei (sub analgo-sedare). Ulterior se intervine chirurgical, fie artroscopic, fie deschis, in functie de tipul leziunilor.

Nechirurgical (ortopedic)

In cazul luxatiei acute se practica urgent reducerea acesteia si imobilizarea in bandaj Dessault pentru 3 saptamani.

Chirurgical

Este indicat chiar de la primul episod de luxatie la pacientii tineri cu risc mare de recidiva (aproximativ 85% recidiveaza). Sunt descrise multiple tehnici chirurgicale. Operatiile pot fi efectuate artroscopic cat si deschis.

  • Tehnica Bankart – presupune reinsertia labrumului glenoidian antero-inferior folosind ancore transosoase. In cazul in care exista si o leziune Hill-Sachs se poate efectua si Remplissage.
  • Tehnica Latarjet – presupune transferul coracoidei impreuna cu insertia tendonului conjunct pe marginea antero-inferioara a glenei.
  • Tehnica Eden-Hybinette – frecvent utilizata in cazul esecului tehnicii Latarjet. Presupune aplicarea unei grefe de nivelul spinei iliace anterosuperioare pe marginea anteroinferioara a glenei.

Indiferent de varianta de tratament aleasa, recuperarea de lunga durata este recomandata. Postoperator se recomanda imobilizarea in bandaj Dessault.

Sursa foto:

  1. LEZIUNE HII-SACHS – Case courtesy of Dr Benoudina Samir, <a href=”https-//radiopaedia.org/”>Radiopaedia.org</a>. From the case <a href=”https-//radiopaedia.org/cases/58016″>rID- 58016</a>
  2. RADIOGRAFIE LUXATIE UMAR – Case courtesy of Dr Jeremy Jones, <a href=”https://radiopaedia.org/”>Radiopaedia.org</a>. From the case <a href=”https://radiopaedia.org/cases/7132″>rID: 7132</a>