Tendinopatia calcifianta a umarului apare atunci cand se formeaza depozite de calciu in tendoanele muschilor coafei rotatorilor, cel mai adesea fiind afectate tendoanele muschilor supraspinos si infraspinos. Aceasta afectiune a umarului afecteaza in special persoanele cu varsta intre 30-60 de ani.
De ce apare tendinopatia calcifianta a umarului?
Cauzele aparitiei sunt destul de neclare in prezent. S-au emis totusi cateva ipoteze cu privire la aparitia acestor depozite de calciu in grosimea tendoanelor:
- ipoteza vasculara – pe fondul unei zone slab vascularizate a tendonului, apare degenerarea fibrelor acestuia, urmata apoi de calcificarea propriu zisa
- ipoteza degenerativa – prin procesul de imbatranire
- presiunea crescuta de la nivelul tendoanelor – printr-o uzura excesiva a articulatiei umarului, combinata cu traumatisme repetate
Sunt descrisi si factorii de risc pentru aparitia calcificarilor :
- diabetul
- hipoparatiroidism
Exista 3 faze ale calcificarii:
- Faza de formare (precalcificare) – caracterizata de modificari ce favorizeaza formarea depozitelor de calciu
- Faza de stagnare (calcificare) – depozitarea cristalelor de calciu la nivelul tendonului
- Faza de resorbtie (postcalcificare) – este cea mai dureroasa etapa. Organismul incepe procesul de resorbtie al depozitului de calciu si vindecarea tendonului prin remodelare.
Simptome pentru tendinopatia calcifianta a umarului
- Durere – odata cu aparitia depozitelor de calciu in grosimea tendonului, tesuturile din jurul acestuia se inflameaza si implicit genereaza durere. Durerea poate fi de intensitati diferite, in functie de stadiul de evolutie, de la o durere moderata, pana la durere de intensitate crescuta.
- Rigiditatea umarului – putand evolua pana la pierderea mobilitatii acestuia.
Cum se pune diagnosticul?
In urma examenului clinic si paraclinic ortopedic se poate pune diagnosticul de tendinita calcifianta.
Clinic
- Scaderea mobilitatii umarului
- Testele pentru impingement subacromial sunt pozitive
Paraclinic
- Radiografia conventionala – incidenta anteroposterioara si axilara – evidentiaza depozitele de calciu, cel mai frecvent situate la 1-1,5 cm medial de insertia tendonului supraspinosului. De obicei este suficienta pentru diagnosticul acestor leziuni
- Computer Tomograf (CT)
- Rezonanta Magnetica Nucleara (RMN)
- Ecografie de parti moi
Tratament pentru tendinopatia calcifianta a umarului
Tratamentul este ales in functie de simptomatologia pacientului – durere si gradul de invalidare a mobilitatii umarului si poate fi nonchirurgical sau chirurgical, fiind decis de medicul ortoped.
Nechirurgical (Conservator)
De prima intentie la majoritatea pacientilor.
- Repaus articular – imobilizare in sling
- Gheata local
- Medicatie antiinflamatoare
- Fizioterapie – terapia cu ultrasunete, care poate reduce dimensiunile depozitului de calciu
- Infiltratii locale cu corticosteroizi – pentru scaderea inflamatiei si implicit scaderea durerii
- Terapia cu unde de soc ( ESWT )
Chirurgical
In prezent cea mai folosita varianta de tratament chirurgical este interventia artroscopica, in care se foloseste o camera si diferite instrumente cu ajutorul carora chirurgul gaseste si apoi indeparteaza calcificarea.
Interventia chirurgicala deschisa – foarte rar folosita in prezent.
Recuperarea postoperatorie
Imobilizare in sling 2-3 saptamani postoperator, apoi se incepe mobilizarea cu ajutorul unui fiziokinetoterapeut. Sedintele dureaza aproximativ 6-8 saptamani, perioada in care este recomandat sa se evite eforturile fizice intense. Recuperarea deplina se obtine undeva la 3-4 luni postoperator.