Nu iti pune singur diagnosticul, lasa specialistul sa o faca! Solicita o programare

Blog

Sanatate

Sindromul de impingement al umarului

Sindromul de impingement al umarului

Sindromul de impingement al umarului apare din cauza complexității și particularității biomecanice a umărului. Articulația umărului este mai puțin stabilă decât celelalte articulații, ceea ce îi permite să fie mai flexibilă, dar o și predispune la diverse tipuri de accidente.

Ce este sindromul de impingement al umarului?

Articulația umărului are o structură complexă care cuprinde capsula, ligamentele, musculatura și nervii, care sunt conectate și care depind una de cealaltă.

Sindromul de impingement al umărului (subacromial) a fost descris ca fiind obstrucția mecanică subacromială care determină iritația tendonului mușchiului supraspinos (în timpul ridicării brațului, mușchiul supraspinos este comprimat între acromion și capul humeral).

Simptome pentru sindromul de impingement al umarului

Pacienții acuză frecvent durere pe fața anterioară a umărului în cursul activităților zilnice (în special la ridicarea brațului afectat deasupra capului) și dureri în somn atunci când se întorc pe membrul respectiv. În timp, se evidențiază o scădere a forței musculare și a arcului de mișcare.

Există 4 tipuri de impingement:

  • Primar (subacromial extern) – iritație a porțiunii superioare a coafei rotatorilor. Apare de obicei la pacienții peste 50 de ani și este de 2 tipuri: extrinsec – micșorarea spațiului pe unde trece coafa (modificări degenerative), anomalii ale acromionului, osteofiți subacromiali și intrinseci – calcificări ale tendoanelor coafei rotatorii, bursită subacromială etc.
  • Secundar – implică existența unei probleme de menținere a capului humeral centrat în fosa glenoidă
  • Intern (glenoid) – se produce atunci când umărul este prea extins, prin abducția și rotația externă a brațului sau prin prezența retro-versă a humerusului.
  • Subcorocoid – flexia umărului, abducția și rotația internă a brațului. Într-un astfel de context, este lezat tendonul mușchiului subscapular printr-un proces de degenerare intrinsecă.

Există o corelație strânsă între impingementul subacromial și forma acromionului:

  • tip I : acromion plat / neted : incidență scăzută
  • tip II : acromion curbat : incidență mai mare
  • tip III : acromion cu aspect de cioc : incidență crescută; poate fi o variantă anatomică sau are cauză degenerativă (tip II care degenerează)

Cum se diagnostichează sindromul?

Diagnosticul de sindrom al impingementului subacomial este pus doar de medicul specialist ortoped. Fiecare subtip al sindromului necesită un tratament personalizat și un program de recuperare specific. Prin urmare este important atât diagnosticul de sindrom de impingement al umărului, dar și subtipul său.

Diagnosticul se pune în general pe baza istoricului și a examenului clinic, dar și a unor teste specifice:

  1. Testul Neer – se obține împingând capul în jos în timpul elevației humerale astfel încât tendonul spuraspinosului să fie comprimat între acromion și capul humeral. Durerea în acest test nu este specifică impingementului. În acest caz se trece la testul de injectare. Se injectează lidocaină în spațiul subacromial, se repetă testul, iar dacă durerea dispare este vorba de un impingement subacromial.
  2. Testul Hawkins – se testează flexia și rotația internă a brațului
  3. Radiografiile (diferite incidențe) sunt folosite pentru a evidenția în special leziuni osoase la nivelul articulației : variații ale formei acromionului, calcificări, artroză etc.
  4. RMN – este metoda de investigație cea mai sensibilă pentru această afecțiune.

Tratamentul sindromului de impingement al umarului

În primă fază, tratamentul pentru sindromul de impingement al umărului, indiferent de subtip, are ca scop înlăturarea durerii și a inflamației de la nivelul articulației umărului. Mai departe, în funcție de diagnosticul precis al medicului specialist, tratamentul poate fi:

  1. Conservator – în general repausul și fiziokinetoterapia pot fi suficiente în tratamentul acestei patologii.
  2. Infiltrații cu corticosteroizi – în literatura de specialitate sunt recomandate până la 3 astfel de infiltrații (datorită efectelor secundare ale costicosteroizilor).
  3. Chirurgical – operațiile pot fi efectuate artroscopic sau clasic deschis. Operațiile constau în lărgirea spațiului subacromial: înlăturarea bursei subacromiale și acromioplastia (rezecția marginii laterale a acromionului).

Mobilizarea membrului afectat începe în a-2-a zi postoperatoare, iar fiziokinetoterapia este recomandată până la 6 săptămâni.

Menține-ți articulațiile sănătoase și flexibile tot timpul!

Scrie un Comentariu