Gonartroza

Gonartroza sau artroza articulației genunchiului este o afecțiune degenerativă definită de distrugerea progresivă a cartilajului articular de la nivelul genunchiului (femur, tibie și rotulă) și de creșterea activității osului subcondral. Este rezultatul unui dezechilibru funcțional între rezistența structurilor articulare și forțele care se exercită la acest nivel.

Gonartroza este cea mai frecventă formă de boală artrozică, fiind însă mult timp bine tolerată. Această afecțiune a genunchiului este de 3-4 ori mai frecventă la femei decât la bărbați.

Cauzele Gonartrozei:

  1. Gonartroza primară – artroza genunchiului – cauza necunoscută. Debuteaza in jurul varstei de 50 ani, in special la femeile aflate la menopauza, supraponderale.
  2. Gonartroza secundară – este rezultatul dezechilibrului funcțional dintre rezistența structurilor articulare și forțele de presiune exercitate la acest nivel și apare prin 2 mecanisme:
    scăderea rezistenței mecanice a structurilor articulare:

    • cauze hormonale (lipsa estrogenilor – menopauza, hipoparatiroidism, afecțiuni hipofizare);
    • cauze vasculare arteriale (HTA, ateroscleroza);
    • cauze vasculare venoase (tulburări de întoarcere venoasă);
    • ereditatea;
    • cauze moleculare (scăderea concentrației de GAG de la nivelul cartilajului articular).
    • creșterea forțelor de presiune la nivel articular:
    • traumatisme – sechele de fracturi;
    • leziuni de menisc – accelerează evoluția spre artroză;
    • leziuni ligamentare – generează instabilitate articulară, gută;
    • diformități în plan frontal – genu varum și genu valgum;
    • diformități în plan sagital – genu recurvatum și genu flexum;
    • instabilitatea laterală a rotulei;
    • încărcarea statică și dinamică la distanță – obezitate, sporturi de contact practicate mult timp
Leziuni de cartilaj

Simptomatologie

  • Durerea la nivelul genunchiului este simptomul principal și dominant. Are un caracter profund și apare la începutul mobilizării articulației, apoi dispare și reapare la eforturi susținute. Durerea din gonartroză poate iradia, cel mai frecvent la nivelul gambei. Durerea dispare la repaus și în timpul nopții. Intensitatea durerii diferă atât în interiorul genunchiului – un compartiment doare mai tare decât celălalt) cât și contralateral – un genunchi doare mai tare decât celălalt;
  • Impotența funcțională relativă – mers schiopătat;
  • Crepitații la nivelul articulației genunchiului;
  • Redoare articulară – apare dimineața și durează aproximativ 30 minute;
  • Senzația de instabilitate a genunchiului;
  • Tumefacția genunchiului – creșterea în volum a acestuia – poate fi trecătoare sau permanentă;
  • Dezaxarea genunchiului în plan frontal sau sagital;
  • Durere la palparea rotulei;
  • Limitarea progresivă a mobilității articulare.

Diagnostic gonartroză

Medicul ortoped pune diagnosticul pe baza anamnezei (istoricului bolii), a examenului clinic și paraclinic.

  • Clinic – simptomatologia mai sus menționată
  • Paraclinic – Radiografie în diferite incidente: față (AP), profil, axială de rotulă, a membrului inferior în intregime (Ortoleg).

Tratament gonartroză

In momentul de față NU există un tratament curativ pentru gonartroză, astfel este extrem de important să prevenim apariția acesteia. Activitățiile sportive regulate (înotul, mersul cu bicicleta) au un rol important în menținerea mobilității normale a articulațiilor și a unei greutăți ideale.

Tratament Ortopedic (nechirurgical)

  • Tratament igieno-dietetic: scăderea ponderală (cea mai importantă măsură la pacienții ponderali), scăderea suprasolicitării articulare (evitarea eforturilor fizice susținute), menținerea mobilității (plimbări zilnice);
  • Tratament medicamentos: AINS (antiinflamatorii nesteroidiene), decontracturante, infiltrații cu substante vascoelastice, alte tipuri de infiltrații;
  • Fiziokinetoterapia.

Tratament Chirurgical

 

  1. Artroscopia – se practică îndepărtarea elementelor ce cauzează dureri – menisc degenerat, corpi liberi intraarticulari, osteofite, etc.
  2. Osteotomii de corecție – Cel mai frecvent sunt recomandate în cazul pacienților tineri, la care în urma investigațiilor paraclinice (radiografie membru inferior în întregime – Ortoleg) s-a constatat o deviere a axului mecanic și la care nu este indicată protezarea genunchiului. Osteotomia tibială proximală – indicată în artroza unicompartimentală asociată cu genu varum / valgum fără afectare femuro-paterală;
  3. Artroplastia (protezarea genunchiului) – presupune înlocuirea articulației genunchiului cu o proteză. În funcție de tipul artrozei se poate utiliza o proteză totală sau o proteză unicompartimentală.

Pentru o decizie corectă legată de varianta de tratament este nevoie de un consult specializat la medicul ortoped.

Recuperarea

În funcție de tratamentul chirurgical ales (artroscopic, osteotomii de corecție, artroplastie de genunchi), durata de spitalizare variază de la 1 zi în cazul artroscopiei, la 3-5 zile în cazul artroplastiei de genunchi.

Planul de recuperare în cazul artroplastiei totale de genunchi începe încă de a-2 a zi, în prezența kinetoterapeutului, astfel încât la momentul externării, pacientul poate să se ridice și să se așeze singur pe pat și se poate deplasa singur cu ajutor cârjelor sau a cadrului metalic.