Umărul înghețat

Ce este umărul înghețat

Umărul înghețat (capsulita adezivă) este o afecțiune în care capsula articulară se îngroașă și se contractă, determinând:

  • durere persistentă;
  • limitarea severă a mobilității;
  • dificultate la ridicarea sau rotația brațului.

Pacienții descriu un debut aparent banal, urmat de o rigiditate progresivă care devine deranjantă mai ales noaptea și la activitățile de zi cu zi.

Această afecțiune a umărului apare preponderent în jurul vârstei de 50 ani și afectează mai ales femeile.

Cum apare umărul înghețat

Nu există întotdeauna un traumatism clar. Procesul are un mecanism inflamator, urmat de fibrozarea capsulei articulare.

Factori de risc

  • diabet zaharat și tulburări tiroidiene
  • traumatisme minore anterioare
  • vârsta 40–65 ani, mai frecvent la femei
  • imobilizare prelungită a umărului (după fracturi sau intervenții chirurgicale)

Aceasta afectiune are evoluție în etape, fiecare cu caracteristici specifice.

Simptome

  • durere profundă în umăr, accentuată noaptea;
  • limitare clară la ridicarea și rotarea brațului;
  • redoare progresivă;
  • dificultate la pieptănat, îmbrăcat, condus.

Mulți pacienți ajung târziu la consult, considerând că „va trece de la sine” — însă tratamentul precoce aduce rezultate mai bune.

Diagnostic

Examen clinic

  • testarea mobilității active și pasive;
  • diferențiere față de leziuni ale coafei rotatorilor.

Imagistică

  • Radiografie: exclude artroza sau calcificările;
  • RMN: util dacă suspectăm leziuni asociate;
  • Ecografie: evaluează tendoanele și bursa.

Tratament

Tratamentul urmărește reducerea durerii și recâștigarea mobilității, în funcție de stadiul bolii.

Tratament conservator

  • Antiinflamatoare nesteroidiene (la recomandarea medicului);
  • fizioterapie și kinetoterapie ghidată;
  • aplicare locală de căldură/rece în funcție de fază;
  • exerciții zilnice de stretching blând.

Colaborarea strânsă între ortoped și kinetoterapeut este esențială. Exercițiile agresive pot agrava durerea; cele progresive, bine dozate, ajută

Infiltrații ghidate

  • Corticosteroizi intraarticular – reduc inflamația și durerea în faza dureroasă;
  • Distensie capsulară (hidrodilatație) – lărgirea capsulei cu ser, pentru mobilitate;
  • PRP – utilizabil în forme selectate, ca adjuvant biologic.

Proceduri minim invazive / chirurgicale

Indicate când durerea și rigiditatea persistă peste 6–9 luni, în ciuda tratamentului:

  • Mobilizare sub anestezie;
  • Artroscopie cu eliberare capsulară (secționarea controlată a capsulei retractate).

Avantaje: control direct, recuperare accelerată, rezultate funcționale bune.

Recuperare

Etapă Durată Obiectiv Ce facem Ce evităm
Faza dureroasă 0–2 luni controlul durerii fizioterapie blândă, infiltrații exerciții agresive
Mobilizare progresivă 2–6 luni recâștigarea mișcării stretching ghidat, exerciții zilnice rotații forțate
Întărire 6–10 luni stabilitate și forță exerciții pentru coafă/scapulă greutăți mari
Reintegrare 10–12+ luni revenire completă activități funcționale suprasolicitare

Nota bene: perioadele sunt orientative și depind de stadiul bolii și răspunsul la tratament.

Complicații posibile

  • rigiditate persistentă;
  • limitare funcțională la efort;
  • recidivă la celălalt umăr (într-un procent mic);
  • durere cronică.

Monitorizarea medicală previne majoritatea complicațiilor.

Dacă cumva te afli în oricare dintre aeste situații contactează de urgență un medic ortoped.

Întrebări frecvente

De regulă 12–18 luni, uneori mai mult fără tratament.

Poate, dar frecvent rămâne rigiditate reziduală; tratamentul scurtează evoluția.

Da, progresiv, după scăderea durerii și îndrumare de specialitate.

Doar dacă tratamentul conservator nu funcționează după 6–9 luni.

Rareori. Poate apărea însă la umărul opus, mai ales la pacienții cu diabet.