Leziunea de coafă rotatorie

Articulația umărului este una dintre cele mai mobile articulații ale corpului uman, prin multiplele mișcări ce pot fi realizate la acest nivel.

Acest fapt are și un dezavantaj: articulația umărului are o stabilitate scăzută.

Stabilitatea umărului este conferită de capsula articulară, coafa rotatorie și de ligamentele periarticulare.

Coafa rotatorie este alcatuită din patru mușchi care stabilizează articulația umărului, asemenea unui manson. Acești mușchi sunt:

  • supraspinos;
  • infraspinos;
  • subscapular;
  • rotundul mic.

Aceștia acționează sinergic, conferind stabilitate dinamică umărului, dar participă și la mișcarea de ridicare a brațului.

 

Cauze pentru leziunea de coafă rotatorie

  • În cazul pacienților tineri, cea mai frecventă cauză este reprezentată de traumatisme puternice (cădere pe umăr, cot). Totodată, cei ce practică sporturi care implică activități deasupra capului (baschet, tenis, etc.) sunt mai expuși să sufere astfel de leziuni. Alte cauze pot fi reprezentate de suprasolicitarea fizică sau de instabilitatea cronică de umăr.
  • În cazul pacienților vârstnici nu este nevoie neapărat de un traumatism puternic care să producă a leziune a coafei rotatorii. Sindromul de impingement subacromial, modificările degenerative de la nivelul articulației umărului și uzura cronică sunt principalele cauze. Acestea duc la afectarea în timp a coafei rotatorii și într-un final la ruperea acesteia.

 

Simptome pentru leziunea de coafă rotatorie

În majoritatea cazurilor, mușchiul supraspinos este cel afectat, iar pacientul are dificultăți în inițierea mișcării de ridicare a brațului.

Pacientul poate ridica pasiv brațul (cu ajutorul medicului ortoped), dar atunci când acesta este lăsat liber, el nu poate menține poziția și coboară brațul. Alte semne clinice specifice în leziunile de coafă rotatorie sunt reprezentate de:

  • durere și slăbiciune musculară la ridicarea brațului contra rezistenței examinatorului;
  • imposibilitatea de a duce mâna la ceafă;
  • durere și slăbiciune musculară la mișcarea de rotație externă a brațului contra rezistenței examinatorului.

Leziunea de coafă rotatorie – leziune de umăr

Diagnosticul în leziunea de coafă rotatorie

Diagnosticul leziunii de coafă a rotatorilor se pune pe baza examenului clinic și paraclinic.

 

Examen Clinic

În timpul examenului clinic, examinatorul va mișca mâna pacientului în diferite poziții și va testa forța musculară.

Sunt descrise numeroase teste pentru cei 4 mușchi ce alcătuiesc coafa rotatorilor (Jobe test, ER lag sign, Hornblower sign, Belly press sign, etc.).

 

Examen Paraclinic (imagistic)

  • Radiografia – incidența antero-posterioară, antero-posterioară în rotație internă/externă. Nu se evidențiază coafa rotatorilor, dar se pot diagnostica patologii asociate: calcificări ale tendoanelor coafei, calcificări al ligamentului coracohumeral, ascensiunea capului humeral, etc.’
  • R.M.N, – investigația de elective folosită pentru diagnosticul leziunilor de coafă. Are rol în evaluarea mărimii și formei leziunii, dar și a retracției musculare;
  • Ecografia.

Tipuri de tratament

Tratamentul leziunii de coafă rotatorie poate fi conservator sau chirurgical, în functie de gradul leziunii, de vechimea acesteia și de vârsta pacientului.

 

Tratament Conservator

Este recomandat în principal pacientilor vârstnici sau celor cu un stil de viață sedentar.

Constă în imobilizarea umărului în orteza tip Dessault timp de 3 săptămâni.

Pentru combaterea durerii și a inflamatiei locale, se administrează oral medicamente antiinflamatoare și se aplică gheață local.

De asemenea, se pot injecta corticosteroizi în spațiul subacromial.

 

Tratament Chirurgical

Tratamentul chirurgical diferă în functie de vârsta pacientului, de tipul și severitatea leziunii.

Acesta se recomandă în principal pacienților tineri, dar devine din ce în ce mai recomandat și la pacienții mai în vârstă.

La aceștia din urmă, repararea coafei rotatorii combinată cu decompresia subacromială artroscopică, devine din ce în ce mai recomandată.

Intervenția chirurgicală poate fi recomandată și în cazul în care tratamentul conservator eșuează, în cazul unei leziuni acute sau în cazul sportivilor de performanță.

Tratamentul chirurgical are ca scop dispariția durerii și recăpătarea forței musculare și se efectuează artroscopic. Tehnica chirurgicală presupune reinserția coafei folosind ancore transosoase.

 

Recuperare

Indiferent de tipul de tratament pe care îl alegem (conservator sau chirurgical), fizioterapia postoperatorie de lungă durată este recomandată.

În cazul tratamentului chirurgical, externarea se face a-2-a zi postoperator. Brațul operat va fi imobilizat într-un bandaj Dessault timp de 3 săptămâni, timp în care sunt permise doar mișcări de pendulare.

 

Sursa foto radiografie:

  • Case courtesy of Dr Joachim Feger, _a href=_https-__radiopaedia.org___Radiopaedia.org__a_. From the case _a href=_https-__radiopaedia.org_cases_75669_