Tendinita calcică

Ce este tendinita calcică

Tendinita calcică reprezintă depunerea cristalelor de calciu în interiorul tendoanelor coafei rotatorilor, cel mai frecvent aceasta apărând la nivelul tendonului supraspinos.
Depozitele pot irita tendonul și bursele din jur, ceea ce determina durere intensă, uneori bruscă, care poate iradia pe braț și poate limita mișcarea.

Marea majoritate a pacienților descriu adesea o durere „ascuțită” apărută peste noapte, fără un traumatism clar — situație tipică pentru această afecțiune.

De ce apare tendinita calcică

Cauza exactă nu este pe deplin cunoscută, dar sunt implicați mai mulți factori:

• microtraumatisme repetate la nivelul umărului;
• factori hormonali (mai frecvent la femei 30–60 ani);
• modificări biologice în structura colagenului;
• tulburări de vascularizație locală a tendonului.

Evoluțiea naturală a depozitelor de calciu „în faze”: formare – resorbție – vindecare. Faza de resorbție este de obicei cea mai dureroasă.

Simptome

• durere intensă în partea anterioară sau laterală a umărului;
• imposibilitatea ridicării brațului;
• durere nocturnă (pacientul nu poate dormi pe umărul afectat);
• episod acut cu umăr foarte dureros și inflamat;
• mobilitate limitată și slăbiciune musculară.

Durerea nocturnă și limitarea bruscă a mobilității sunt semnele clinice care trimit cel mai frecvent pacientul la medic.

Diagnostic

• Examen clinic

Evaluarea mobilității active/pasive, testarea coafei rotatorilor și a durerii la mișcări specifice.

• Imagistică
  • Radiografie – evidențiază clar depozitele de calciu.
  • Ecografie – vizualizează forma și localizarea calcificării.
  • RMN – util când suspectăm leziuni asociate ale tendonului.

Tratament

Tratamentul depinde de dimensiunea depozitului de calciu, intensitatea durerii și impactul funcțional.

Tratament conservator (prima linie)

• repaus relativ și modificarea activităților;
• antiinflamatoare (la recomandarea medicului);
• fizioterapie și exerciții ghidate;
• infiltrații cu corticosteroizi în puseele dureroase;
• infiltrații biologice (PRP) în cazuri selectate.

Majoritatea cazurilor răspund foarte bine la tratament conservator, dacă este instituit corect și urmărit.

Tehnici minim invazive

• Lavaj ecoghidat (barbotaj)

Prin două ace, sub ghidaj ecografic, depozitul se fragmentează și se aspiră parțial.
Avantaje: procedură rapidă, fără internare, recuperare rapidă.

• Terapie cu unde de șoc (ESWT)

Stimulează resorbția depozitelor și scade durerea. Indicat în formele cronice.

Tratament chirurgical – artroscopia (tehnica chirurgicală)

Dacă durerile persistă sau depozitul este voluminos, se recomandă excizia artroscopică a calcificării.

• incizii minime;
• îndepărtarea precisă a depozitului;
• eventuala reparare a tendonului afectat;
• recuperare mai rapidă comparativ cu chirurgia deschisă.

Studiile arată rezultate foarte bune pe termen mediu și lung după tratamentul artroscopic, cu scăderea semnificativă a durerii și recuperarea funcției.

Recuperare

Etapă	Durată	Obiectiv	Ce facem	Ce evităm
Faza acută	0–2 săpt.	Controlul durerii	Repaus relativ, gheață, medicație	Ridicări peste umăr
Mobilizare ghidată	2–6 săpt.	Recâștigarea mișcării	Kinetoterapie, stretching blând	Mișcări forțate
Întărire progresivă	6–12 săpt.	Stabilitate și forță	Exerciții pentru coafă și scapula	Greutăți mari
Reintegrare activă	3–6 luni	Revenire completă	Exerciții funcționale	Suprasolicitare

Nota bene: Perioadele sunt orientative și sunt individualizate în funcție de durere, activitate și tipul tratamentului.

Complicații posibile

• durere persistentă dacă depozitul nu se resoarbe complet;
• rigiditate de umăr („umăr înghețat”);
• rareori, rupturi tendinoase asociate.

De aceea, supravegherea de către un ortoped și programul corect de recuperare sunt esențiale.