Leziuni de menisc

Introducere

Leziunile de menisc sunt dintre cele mai frecvente afecțiuni ale genunchiului și afectează în special persoanele care practică un sport regulat sau persoanele vârstnice.

Meniscurile – două structuri fibrocartilaginoase situate între femur și tibie – contribuie la distribuția forțelor, stabilitatea și lubrifierea genunchiului. Când unul dintre ele suferă o ruptură, apar durere, instabilitate și limitarea funcțională.

 

Anatomie și funcție a meniscurilor

• Meniscul medial are forma semi-închisă (C) și este mai fix decât meniscul lateral, ceea ce îl face mai predispus la leziuni;
• Meniscul lateral are o formă mai circulară (O) și este mai mobil;
• Ele sunt compuse din fibrocartilaj, avascular în regiunea centrală și vascularizat periferic, ceea ce influențează potențialul de vindecare;
• Funcțiile principale:
  1. Amortizarea șocurilor și absorbția sarcinii;
  2. Creșterea suprafeței de contact între tibie și femur;
  3. Stabilizarea genunchiului și prevenirea alunecărilor;
  4. Contribuția la lubrifierea și nutriția cartilajului.

Cauze și tipuri de leziuni

Tipuri după mecanism

• Traumatice – cele întâlnite la persoane tinere sau sportivi, de obicei în urma răsucirii genunchiului sub sarcină.
• Degenerative / netraumative – apare prin uzură progresivă, mai frecvent la persoanele în vârstă, fără un traumatism evident.

 

Tipuri morfologice de leziuni

• Ruptură verticală;
• Ruptură longitudinală;
• Ruptură radială;
• Leziunea în „toartă de coș” (bucket-handle);
• Leziune flap (multipart);
• Leziuni degenerative difuze.

Material video cu intervenția chirurgicală în cazul unor leziuni de menisc

Simptome și semne sugestive

• Durere localizată la marginea externă sau internă a genunchiului, agravată la mișcări de rotație sau flexie-extensie;
• Sensibilitate la palpare;
• Creșteri ale volumului genunchiului (edem, efuziune articulară);
• Blocaj (genunchiul se „blochează” sau nu permite mișcarea normală);
• Sunet de „pocnet” la momentul leziunii;
• Limitarea mișcării (nu poți întinde sau îndoi complet genunchiul);
• Instabilitate sau senzație că genunchiul „cedează”.

Diagnostic

Examen clinic

• Inspecție și palpare locală;
• Testul McMurray;
• Testul Apley;
• Test de compresie + rotație;
  Un rezultat pozitiv apare când aceste manevre provoacă durere sau „click”.

 

Investigații imagistice

• RMN (rezonanță magnetică) – metoda de elecție pentru a visualiza leziunea și a stabili gradul și localizarea;
• Radiografia genunchiului – de obicei folosită pentru excluderea altor patologii (artroză, devieri osoase);
• Artroscopia diagnostică – se poate face în situații când imaginile nu sunt concludente.

Tratament

Tratament conservator

Indicat pentru:

• Leziuni degenerative mai mici;
• Simptome moderate ce răspund la terapie;
• Pacienți care nu pot suporta intervenție chirurgicală.

 

Metode adoptate:

• Repaus relativ și evitarea activităților care agravează;
• Gheață, compresie și elevare (protocolul RICE);
• Medicamente antiinflamatoare (AINS);
• Fizioterapie: stretching, exerciții de stabilizare, întărire musculară;
• Infiltrații – cu precauție (în funcție de indicație și evaluare).

Limitele: acestea pot ameliora durerea, dar nu reconstitue structura meniscală sever afectată.

Tratament chirurgical

Când este indicat:

• Persistența simptomelor în ciuda tratamentului conservator
• Leziuni mecanice (blocaj, genunchi care „cedează”)
• Pacienți activi sau sportivi
• Leziuni mari sau în zone cu potențial redus de vindecare

Tehnici utilizate:

• Artroscopie – intervenția minim invazivă cu 2–3 incizii mici;
• Meniscectomie: îndepărtarea fragmentului rupt până la marginea sănătoasă (parțială, subtotală);
• Sutura meniscală: repararea meniscului, când leziunea este în zona vasculară sau marginală (tehnici inside-out, outside-in, all-inside) – vezi video aici;
• Implant de menisc / transplant de menisc – pentru cazuri complexe sau când meniscul este aproape distrus.

Avantajul suturii față de meniscectomie este păstrarea structurii meniscale și protecția pe termen lung a cartilajului.

Momentul optim pentru intervenția chirurgicală

Criterii medicale

• Leziunea provoacă simptome persistente (durere, blocaj) de lungă durată;
• Imaginile arată leziuni extinse sau în regiuni cu vascularizație scăzută;
• Semne de afectare a cartilajului asociate;
• Pacientul are o stare generală favorabilă pentru intervenție.

Criterii practice pentru pacient

• Calitatea vieții este afectată (durere frecventă, imposibilitatea mișcărilor);
• Activitățile zilnice, profesionale sau sportive sunt limitate;
• Tratamentul conservator nu a adus ameliorări, chiar și după un interval rezonabil;
• Pacientul este dispus să urmeze protocolul de recuperare postoperatorie.

Intervenția la momentul potrivit poate preveni deteriorarea progresivă a genunchiului și evoluția spre artroză secundară.

Etapele recuperării

Faza / perioadă	Obiective principale	Restricții tipice / ce e permis	Intervenții recomandate
Faza 0 / preoperatorie	Pregătire generală, mobilizare pasivă ușoară	Evitarea suprasolicitării	Exerciții de mobilitate, întărire musculară
Faza 1 (0–2 săptămâni post-op)	Control durere / inflamație	Limitare de mișcare, evitarea sprijinului complet	Gheață, drenaj, mobilizare pasivă limitată
Faza 2 (2–6 săptămâni)	Restabilirea mobilității pasive și active în limite	Evitarea forțării, respectul restricțiilor	Exerciții pasive → active-asistate
Faza 3 (6–12 săptămâni)	Revenirea treptată la funcție activă	Evitarea mișcărilor extreme, sporturi de impact	Exerciții de întărire, propriocepție
Faza 4 (3–6 luni+)	Recâștig complet al funcției, reintegrare sportivă	Creștere progresivă a sarcinilor	Program sportiv specific, testare progresivă

Notă: aceste perioade sunt orientative și pot varia în funcție de tipul exact de leziune, de metoda chirurgicală utilizată și de evoluția individuală a pacientului.

Concluzie

Leziunile de menisc sunt o problemă comună, dar cu o abordare corectă ele pot primi tratament eficient. Diagnosticul prompt și decizia bine fundamentată între tratament conservator și chirurgical sunt esențiale. Intervenția la momentul potrivit + un protocol de recuperare bine structurat cresc șansele unui rezultat bun pe termen lung.

>Dacă te confrunți cu durere persistentă, blocaj sau instabilitate a genunchiului, este indicat să consulți un ortoped specializat pentru evaluare și stabilirea unui plan terapeutic personalizat.