PRP-ul este unul dintre cele mai discutate tratamente din ortopedia sportivă. Unii pacienți îl consideră o alternativă la operație, alții se așteaptă să refacă un tendon rupt sau să regenereze cartilajul dispărut. Realitatea medicală este mai nuanțată.
PRP-ul poate reduce durerea și poate îmbunătăți funcția în anumite afecțiuni, la pacienți corect selectați. Dar nu este o soluție universală, nu repară orice leziune și nu înlocuiește automat recuperarea sau intervenția chirurgicală.
Întrebarea corectă nu este doar „Funcționează PRP-ul?”, ci „Pentru ce diagnostic, în ce stadiu și cu ce obiectiv îl folosim?”.
Ce este PRP-ul?
PRP este prescurtarea de la „platelet-rich plasma”, adică plasmă îmbogățită cu trombocite. Tratamentul pornește de la o cantitate de sânge recoltată de la pacient. Prin centrifugare, componentele sângelui sunt separate, iar medicul obține o fracțiune de plasmă cu o concentrație mai mare de trombocite decât cea din sângele obișnuit.
Trombocitele nu au doar rol în coagulare. Granulele lor eliberează numeroși mediatori biologici și factori de creștere implicați în răspunsul inflamator, repararea țesuturilor și remodelarea matricei extracelulare.
PRP-ul nu conține celule stem și nu este un „material nou” care înlocuiește cartilajul, tendonul sau ligamentul lipsă. Este un produs biologic autolog care poate modifica mediul local al țesutului și poate susține anumite procese de vindecare.
De ce studiile despre PRP oferă rezultate diferite?
Termenul „PRP” nu descrie un singur produs standardizat. Preparatele pot diferi prin:
- concentrația trombocitelor;
- prezența sau absența leucocitelor;
- volumul injectat;
- metoda de centrifugare;
- activarea sau neactivarea produsului;
- numărul și intervalul injecțiilor;
- locul exact în care este administrat;
- diagnosticul și stadiul bolii tratate.
În plus, studiile compară uneori PRP-ul cu ser fiziologic, alteori cu acid hialuronic, corticosteroid, exerciții sau alte proceduri. De aceea, două studii care par să analizeze același tratament pot evalua, în realitate, produse și pacienți destul de diferiți.
Această lipsă de standardizare este una dintre explicațiile pentru care literatura conține atât rezultate favorabile, cât și studii care nu identifică un beneficiu semnificativ.
Gonartroza ușoară și moderată — indicația cu cele mai multe date
Cea mai studiată utilizare ortopedică a PRP-ului este gonartroza.
La pacienții cu artroză ușoară sau moderată, infiltrațiile pot reduce durerea și pot îmbunătăți temporar funcția. Beneficiul, atunci când apare, este în principal simptomatic: pacientul se poate mișca mai bine și poate tolera mai ușor programul de recuperare și exercițiile.
Consensul ESSKA–ICRS din 2024 consideră PRP-ul o opțiune potrivită pentru pacienții cu gonartroză până la gradul III Kellgren–Lawrence, după ce tratamentele conservatoare inițiale nu au oferit un rezultat suficient. Nu este recomandat ca prim tratament și nu este considerat potrivit pentru artroza avansată, gradul IV. (https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38961773/)
Totuși, rezultatele nu sunt uniforme. Studiul RESTORE, un studiu randomizat și controlat cu placebo, nu a identificat la 12 luni o diferență semnificativă între PRP și serul fiziologic în ceea ce privește durerea sau pierderea de volum cartilaginos. (https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34812863/)
Acest lucru nu înseamnă că niciun pacient nu poate beneficia. Înseamnă că PRP-ul trebuie prezentat ca o opțiune cu rezultate variabile, nu ca o metodă sigură de regenerare a articulației.
Ce poate face PRP-ul în gonartroză
- poate reduce durerea la unii pacienți;
- poate îmbunătăți temporar funcția genunchiului;
- poate facilita participarea la kinetoterapie;
- poate amâna necesitatea altor tratamente simptomatice la pacienții selectați.
Ce nu poate face
- nu reconstruiește cartilajul deja dispărut;
- nu corectează axul mecanic al membrului;
- nu îndreaptă un genunchi deformat;
- nu tratează instabilitatea ligamentară;
- nu înlocuiește proteza atunci când artroza este terminală.
Tendinopatiile — rezultatul depinde de tendon
PRP-ul este folosit frecvent pentru tendinopatii cronice, dar toate tendoanele nu răspund la fel. În plus, tratamentul principal al unei tendinopatii rămâne controlul progresiv al încărcării printr-un program corect de recuperare.
O infiltrație efectuată fără modificarea factorilor de suprasolicitare și fără exerciții specifice are șanse limitate să ofere un rezultat durabil.
Tendinopatia rotuliană
Pentru tendinopatia rotuliană există studii care raportează ameliorări, în special la pacienții cu simptome persistente care nu au răspuns la recuperarea bine condusă. Cu toate acestea, protocoalele diferă mult, iar PRP-ul nu ar trebui folosit ca substitut pentru programul de încărcare progresivă a tendonului. (https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29601207/)
Poate fi luat în calcul ca tratament adjuvant într-un caz cronic, corect diagnosticat, nu ca primă soluție după apariția durerii.
Epicondilita laterală
În epicondilita laterală, unele meta-analize arată rezultate mai bune pe termen lung pentru PRP comparativ cu infiltrațiile cu corticosteroid, în timp ce corticosteroidul poate oferi o ameliorare mai rapidă, dar mai puțin durabilă. (https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38357713/)
Comparația cu placebo este însă mai puțin convingătoare, iar rezultatele studiilor rămân eterogene. Din acest motiv, PRP-ul poate fi discutat în formele cronice și rezistente la tratament, dar nu trebuie prezentat ca tratament garantat.
Tendinopatia ahileană
Aici dovezile sunt mult mai puțin favorabile. Studiile randomizate controlate cu placebo nu au demonstrat un beneficiu clinic important al PRP-ului față de o injecție placebo asociată exercițiilor. (https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/21602565/)
Prin urmare, în tendinopatia ahileană, exercițiile progresive și managementul corect al încărcării rămân baza tratamentului. PRP-ul nu trebuie propus automat doar pentru că simptomele sunt localizate la nivelul unui tendon.
Tendinopatia și rupturile parțiale ale coafei rotatorilor
În patologia coafei rotatorilor, unele studii arată o reducere a durerii pe termen mai lung, dar beneficiul funcțional este variabil. Când PRP-ul a fost comparat direct cu exercițiile, rezultatele nu au fost constant superioare recuperării. (https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32231127/)
PRP-ul poate fi luat în calcul în anumite tendinopatii sau rupturi parțiale, după corelarea simptomelor cu examenul clinic și imagistica. Nu reinseră însă un tendon rupt complet și retractat.
Leziunile musculare acute
PRP-ul a devenit atractiv în sportul de performanță deoarece orice reducere a timpului până la revenirea pe teren poate conta. Unele studii sugerează o revenire mai rapidă la sport după leziuni musculare acute, inclusiv leziuni ale ischiogambierilor. (https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28800920/)
Totuși, dovezile sunt încă limitate și eterogene. Protocoalele de recuperare, gravitatea leziunilor și preparatele injectate diferă considerabil. Unele analize au identificat o posibilă reducere a timpului până la revenire, fără beneficii clare și constante pentru toate celelalte rezultate. (https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29363053/)
PRP-ul poate fi discutat selectiv la un sportiv cu un diagnostic imagistic precis, dar nu înlocuiește vindecarea biologică, recuperarea progresivă și criteriile funcționale de revenire la sport.
Leziunile de menisc și cartilaj
Pentru infiltrațiile cu PRP utilizate ca tratament izolat al rupturilor de menisc, dovezile actuale sunt insuficiente pentru concluzii ferme. O analiză sistematică din 2024 a raportat rezultate clinice și imagistice variabile, cu protocoale eterogene și puține studii comparative. (https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38525288/)
PRP-ul poate reduce simptomele unui genunchi care asociază inflamație sau modificări degenerative, dar nu repoziționează și nu suturează un fragment meniscal instabil. O ruptură în „toartă de coș”, o leziune de rădăcină sau un fragment care blochează articulația necesită o evaluare mecanică și, uneori, tratament chirurgical.
În mod similar, PRP-ul nu umple un defect cartilaginos mare și nu reconstruiește suprafața articulară. Poate fi utilizat în anumite protocoale ca adjuvant, dar nu trebuie confundat cu o procedură de reparare sau transplant de cartilaj.
Rupturile de ligament și tendon
O infiltrație cu PRP nu poate restabili continuitatea și tensiunea normală a unui ligament sau tendon complet rupt.
PRP-ul nu reconstruiește:
- un ligament încrucișat anterior rupt și instabil;
- un tendon ahilean rupt complet;
- un tendon rotulian sau cvadricipital rupt;
- o ruptură completă și retractată a coafei rotatorilor.
În unele intervenții chirurgicale, PRP-ul a fost studiat ca adjuvant biologic pentru vindecare. Aceasta este însă o utilizare diferită de infiltrația oferită ca alternativă la repararea mecanică a unei structuri rupte.
Ce nu tratează PRP-ul
Este important să stabilim limitele tratamentului înainte de infiltrație. PRP-ul nu poate:
- regenera complet cartilajul distrus de artroza avansată;
- corecta o deformare în varus sau valgus;
- stabiliza mecanic un genunchi cu ligament rupt;
- repara o ruptură meniscală deplasată;
- reinsera un tendon rupt și retractat;
- elimina un corp liber intraarticular;
- trata o infecție articulară;
- înlocui recuperarea medicală;
- garanta revenirea la sport sau evitarea operației.
De ce diagnosticul trebuie stabilit înainte de infiltrație
Durerea de genunchi, umăr sau cot nu reprezintă un diagnostic. Aceeași zonă dureroasă poate ascunde o tendinopatie, o ruptură, o leziune de cartilaj, instabilitate sau durere provenită din altă regiune.
O infiltrație recomandată doar pe baza locului unde doare poate întârzia tratamentul corect. Înainte de PRP sunt necesare:
- istoricul complet al simptomelor;
- examenul clinic;
- evaluarea investigațiilor existente;
- uneori ecografie, radiografie sau RMN;
- stabilirea obiectivului realist al tratamentului.
Ghidajul ecografic poate crește precizia administrării în structurile periarticulare și permite evitarea zonelor care nu trebuie injectate. Dar precizia acului nu compensează un diagnostic greșit.
Cât de repede apare efectul?
PRP-ul nu este, de regulă, o infiltrație cu efect analgezic imediat. În primele zile poate apărea chiar o reacție inflamatorie locală tranzitorie. Dacă tratamentul funcționează, ameliorarea se instalează de obicei progresiv, în săptămânile următoare.
Răspunsul depinde de patologie, severitate, produsul utilizat și programul de recuperare. Un rezultat bun nu înseamnă neapărat că țesutul a revenit la aspectul anatomic normal, ci că durerea și funcția s-au îmbunătățit suficient pentru obiectivele pacientului.
Cum alegem corect pacientul
PRP-ul are cele mai mari șanse să fie util atunci când:
- există un diagnostic precis;
- indicația este susținută rezonabil de literatura medicală;
- boala nu este într-un stadiu structural avansat;
- tratamentele de bază au fost încercate corect;
- infiltrația este integrată într-un plan de recuperare;
- pacientul înțelege că rezultatul nu este garantat.
Are șanse mici să rezolve problema atunci când simptomul este produs de instabilitate mecanică, blocaj, deformare sau pierderea completă a continuității unei structuri.
Concluzie
PRP-ul este un instrument util în ortopedia sportivă, dar nu este un tratament universal și nu trebuie prezentat ca o metodă miraculoasă de regenerare.
Cele mai rezonabile indicații sunt anumite cazuri de gonartroză ușoară sau moderată și unele tendinopatii cronice atent selectate. Pentru alte afecțiuni, precum tendinopatia ahileană, leziunile musculare sau rupturile de menisc, dovezile sunt mixte ori încă insuficiente.
PRP-ul poate influența mediul biologic și simptomele. Nu poate corecta singur o problemă mecanică: nu suturează meniscul, nu reconstruiește ligamentele, nu reinseră tendoanele și nu reface cartilajul dispărut.
De aceea, indicația trebuie stabilită după consultație, examen clinic și corelarea investigațiilor cu obiectivele pacientului. Tratamentul potrivit începe cu diagnosticul corect, nu cu alegerea infiltrației.
