Disjuncția acromioclaviculară

Ce este disjuncția/luxația acromioclaviculară

Articulația acromioclaviculară leagă capătul claviculei de acromion (partea superioară a scapulei). În disjuncție, ligamentele care stabilizează această articulație se rup, iar clavicula se deplasează în sus.

Rezultatul: durere, deformare vizibilă („umăr în treaptă”) și limitarea mișcărilor.

În practica mea clinică, afectiunea apare frecvent după cădere directă pe umăr, la sportivi sau în accidente rutiere.

Cum apare disjuncția acromioclaviculară?

Cel mai des, prin:

• cădere pe umăr cu brațul lipit de corp,
• lovitură directă în umăr,
• accidente sportive (ciclism, ski, rugby, fotbal).

Forța aplicată rupe ligamentele acromioclaviculare și, uneori, pe cele coracoclaviculare — cu severitate variabilă.

Clasificare

Disjuncțiile sunt organizate în șase grade (Rockwood).
Practic:

• Grad I–II: întinderi/rupturi parțiale, fără deplasare semnificativă.
• Grad III: deplasare moderată (clavicula „sare” vizibil).
• Grad IV–VI: deplasări mari, cu afectare complexă — de obicei chirurgicale.

Clasificarea ne ghidează alegerea tratamentului.

Simptome

• durere intensă imediat după traumatism;
• umflare și sensibilitate la atingere;
• proeminență vizibilă a claviculei („treaptă”);
• limitarea ridicării brațului;
• uneori, senzație de instabilitate.

Durerea crește la mișcări de împingere, ridicare sau rotire.

Diagnostic

Examen clinic

Evaluare locală, testarea mobilității și a stabilității.

Imagistică

• Radiografie bilaterală comparativă – standard;
• RMN în cazuri selectate, pentru leziuni asociate (coafă rotatorie, ligamente).

Tratament

Tratament conservator (majoritatea gradelor I–II și multe din gradul III)

• orteză/sling 2–3 săptămâni;
• gheață și antiinflamatoare (la recomandarea medicului);
• reluarea progresivă a mișcărilor;
• kinetoterapie pentru forță și stabilitate scapulară.

Avantaje: recuperare rapidă, rezultate funcționale foarte bune în majoritatea cazurilor.

 

Când recomandăm intervenția chirurgicală

• gradele IV–VI (deplasări importante);
• gradul III la sportivi sau muncă fizică intensă;
• durere persistentă și instabilitate după tratament conservator;
• deformare marcată, invalidantă.

Scopul: reducerea și stabilizarea articulației, refăcând biomecanica umărului.

Opțiuni chirurgicale

• reconstrucție ligamentară (tehnici moderne, uneori minim invazive);
• fixări temporare (butoane/tight-rope, șuruburi speciale);
• combinații cu repararea țesuturilor moi.

Recuperarea postoperatorie este etapizată și ghidată strict.

Când să mergem la medic?

Solicită evaluare ortopedică dacă:

• ai căzut pe umăr și nu mai poți ridica brațul;
• observi o „treaptă” la nivelul claviculei;
• durerea nu se ameliorează în 24–48 de ore;
• apare amorțeală sau slăbiciune importantă.

Recuperare – ghid orientativ

Situație	Durată	Obiectiv	Ce facem	Ce evităm
Grad I–II (conservator)	2–6 săpt.	control durere, mobilitate	sling scurt, exerciții progresive	sport/contact
Grad III (conservator selectiv)	6–10 săpt.	stabilitate funcțională	kinetoterapie focus scapular	efort intens timpuriu
După chirurgie	0–4 săpt.	protecție	orteză, mobilizare pasivă	ridicare peste umăr
4–12 săpt.	forță	exerciții ghidate	sport de contact
>3–4 luni	revenire	reluare treptată sport/muncă	suprasolicitare

Nota bene: perioadele sunt orientative; protocolul se personalizează.

Complicații posibile

• durere reziduală;
• proeminență estetică;
• instabilitate cronică (rar, la forme severe);
• calcificări periarticulare;
• complicații postoperatorii (rare) — infecție, redoare.

Monitorizarea corectă și recuperarea adecvată reduc major riscurile.