Leziunea tendonului cvadricipital

Tendonul cvadricipital conectează cvadricepsul la polul superior al rotulei și face parte din aparatul extensor al genunchiului. Când acest tendon este lezat, capacitatea de a extinde genunchiul dispare — în forma completă, nu mai poți ridica piciorul drept.

Am observat frecvent în practica clinică că astfel de leziuni apar adesea la pacienți tineri, în urma unor traume directe sau suprasolicitări acute. Importanța diagnosticării rapide și a abordării corecte nu poate fi subestimată.

Cauze / mecanisme de apariție

Cauze primare

• Traumatism direct asupra tendonului (lovitură puternică);
• Suprasolicitare în timpul efortului pe un genunchi în flexie.

Cauze secundare / factori favorizanți

• Tendinita cronică preexistentă;
• Administrarea de steroizi;
• Boli degenerative ale țesutului tendonului (ex.: tendinopatie calcificantă).

Din experiența mea, am întâlnit cazuri în care o mică tendinopatie neobservată a precedat ruptura completă, mai ales la sportivi amatori.

Simptome și semne clinice

• Durere acută la nivelul polului superior al rotulei;
• Imposibilitatea de a extinde genunchiul;
• Palparea unui defect / lacună la inserția tendonului;
• Deformarea zonei – zona de sus a rotulei poate părea „descărcată”;
• Modificări de poziție ale rotulei (uneori rotula este mai jos decât normal).

Multor pacienți le spun: dacă nu poți să-ți ridici piciorul întins, este un semn clar că trebuie să consulți de urgență un medic ortoped.

Diagnostic

Examen clinic

• Test de extensie activă a genunchiului — dacă nu reușești, e un indiciu clar;
• Palparea incisurii tendonului;
• Compararea cu genunchiul sănătos.

Investigații imagistice

• Radiografie (antero-posterior și profil) — poate arăta migrarea rotulei sau fracturi asociate;
• RMN — pentru confirmarea diagnosticului, diferențierea între ruptură parțială și completă;
• Ecografia părților moi — utilă în cazurile subtile.

În practica mea, radiografia este punct de plecare, iar RMN-ul este indispensabil pentru confirmare și planificare chirurgicală.

Tratament

Tratament conservator

• Imobilizare (gips sau orteză) în extensie pentru 4–6 săptămâni;
• Repaus și evitarea extensiei forțate;
• Kinetoterapie progresivă după perioada de imobilizare.

În experiența clinică, acest tratament funcționează uneori pentru rupturi parțiale, dar eficiența lui scade rapid la leziuni complete.

Tratament chirurgical

Indicat în toate rupturile complete și la pacienții activi.

Variante chirurgicale

• Sutura transosoasă — fir de sutură trece prin tuneluri în osul rotulei;
• Reinserție cu ancore de sutură la polul superior al rotulei;
• Alegerea metodei depinde de calitatea tendonului, timpul scurs de la leziune și preferința operatorului.

Am observat că utilizarea ancorelor oferă stabilitate bună și permite o reabilitare mai accelerată în cazurile acute.

Recuperare postoperatorie

Notă: aceste perioade sunt orientative și pot varia în funcție de tipul exact de leziune, de metoda chirurgicală utilizată și de evoluția individuală a pacientului.

În cazurile pe care le-am urmărit, pacienții care respectă riguros acest program obțin recuperări aproape complete, uneori revenind la sport la 9–10 luni.