Leziunea ligamentului colateral lateral

Ce este ligamentul colateral lateral și care este rolul lui?

Ligamentul colateral lateral (LCL) este situat pe partea externă a genunchiului și face parte din complexul de stabilizatori laterali. Are rolul de a preveni deschiderea externă a articulației (varus) și de a stabiliza genunchiul în timpul mișcărilor de rotație.

LCL este esențial pentru stabilitatea laterală a genunchiului, mai ales în activitățile care implică mișcări rapide, schimbări de direcție și forțe de torsiune — cum se întâmplă frecvent la fotbaliști, schiori sau jucători de baschet.

Spre deosebire de leziunile ligamentului colateral medial, cele ale LCL sunt mai rare, dar adesea mai severe, deoarece se asociază frecvent cu leziuni complexe ale cornerului posterolateral și ligamentului încrucișat posterior (LIP).

Cauze și mecanisme de producere

Mecanisme frecvente:

• Lovitură directă pe fața internă a genunchiului;
• Rotație externă forțată a gambei;
• Aterizare greșită sau torsiune;
• Accident de schi, motocicletă sau sporturi de contact.

Acest tip de traumatisme determină o tensiune excesivă pe partea externă a genunchiului, ducând la întinderea sau ruperea parțială / completă a ligamentului colateral lateral.

Conform unei meta-analize recente, leziunile LCL izolate reprezintă sub 2% din totalul leziunilor ligamentare de genunchi, dar peste 40% din leziunile cornerului posterolateral sunt asociate cu LCL.

Clasificarea leziunilor LCL

În practica mea, testul principal pentru evaluarea stabilității este testul de varus la 30° de flexie – pozitivitatea lui confirmă o leziune de LCL.

Simptome și semne clinice

• Durere pe partea externă a genunchiului;
• Edem sau inflamație locală;
• Instabilitate la mers sau la schimbarea direcției;
• Sensibilitate la palpare pe traiectul LCL;
• Zgomot sau „pocnitură” în momentul accidentului;
• Dificultate la extensia completă.

Din experiența mea clinică, pacienții cu ruptură completă de LCL descriu o senzație clară de cedare laterală, mai ales pe teren denivelat sau la urcarea scărilor.

Diagnostic

Examinare clinică

• Testul de varus la 30° – evaluează integritatea LCL;
• Testul de varus la 0° – dacă e pozitiv, sugerează leziuni mai complexe (colț posterolateral);
• Testul „dial” – pentru stabilitatea posterolaterală;
• Palparea liniei articulare externe.

Imagistică

• R.M.N. – investigația de elecție, arată gradul leziunii și leziunile asociate;
• Radiografie – pentru a exclude fracturi de avulsie (fibular head avulsion);
• Ecografie musculoscheletală – utilă în leziunile acute pentru evaluarea continuității ligamentului.

Tratament

Tratamentul depinde de severitatea leziunii și de integritatea structurilor asociate (cornerul posterolateral, LIP, LIA).

Tratament conservator (grad I–II)

• Repaus și imobilizare în orteză 3–6 săptămâni;
• Gheață locală și antiinflamatoare în faza acută;
• Mobilizare progresivă după reducerea durerii;
• Kinetoterapie pentru întărirea mușchilor ischiogambieri și cvadricepsului.

O analiză sistematică a arătat că tratamentul conservator are o rată de succes de 90% pentru leziunile parțiale de LCL fără instabilitate majoră.

Tratament chirurgical (grad III / leziuni complexe)

• Rupturi complete cu instabilitate semnificativă;
• Avulsii osoase de la nivelul capului fibulei;
• Leziuni asociate cu LIA / LIP / corner posterolateral.

Procedurile includ:

• Sutură directă (în leziunile acute, cu țesut viabil);
• Reconstrucție LCL cu grefă autologă (semitendinos sau gracilis);
• Reconstrucție posterolaterală combinată, dacă există instabilitate multiplă.

Abordarea combinată (chirurgical + kinetoterapie ghidată) oferă cele mai bune rezultate pentru revenirea la activitatea sportivă.

Recuperarea după leziunea ligamentului colateral lateral

Nota bene: Perioadele sunt orientative. Recuperarea trebuie individualizată în funcție de severitatea leziunii și tipul intervenției.

Pacienții care respectă protocolul de reabilitare și evită reluarea prematură a sportului au un prognostic excelent și recâștigă stabilitatea completă a genunchiului.