Ce este epicondilita laterala?
Epicondilita laterala sau cotul tenismenului este un sindrom de suprasolicitare. Este printre cele mai frecvente cauze ale durerii de cot si apare atunci cand tendoanele devin supraincarcate, ceea ce duce la inflamatie, degenerare si in cele din urma potentiale rupturi. Aceasta afectiune apare cel mai adesea la jucatorii de tenis care strang prea tare racheta in mana, insa poate sa apara si intr-o suita de alte meserii si sporturi precum: dentisti, bucatari, muzicieni, manichiuristi, pictori, mecanici auto, baseball, bowling etc.
Cauzele epicondilitei laterale
Articulatia cotului este alcatuita din 3 oase: humerus, ulna si radius. Capatul distal al humerusului prezinta 2 proeminente: una spre interior, epicondilul medial si una spre lateral, epicondilul lateral.
Miscarile repetitive pot duce la oboseala musculara. Multipli muschi ( m. supinator, m. anconeu, m. lung extensor radial al capului, m. extensor al degetelor, m. extensor ulnar al carpului ) isi au originea pe epicondilul lateral printr-un tendon comun. Pe masura ce muschiul oboseste, tendonul incepe sa preia din ce in ce mai multa solicitare. Aceasta suprasolicitare poate sa duca la inflamatie si durere, cunoscuta ca tendinita. In timp se poate ajunge si la o conditie degenerativa cunoscuta ca tendinoza. Combinatia dintre tendinita si tendinoza poate duce in cele din urma la rupturi ale tendonului.
Simptome
- Senzatie de arsura sau durere pe partea laterala a cotului – acestea de pot agrava in timpul noptii
- Durere la flexia si rotatia mainii, de exemplu pentru a apasa pe o clanta sau a deschide dopul unei sticle
- Amorteala sau durere la extensia mainii
- Articulatia cotului inflamata si sensibila la atingere
- Scadere in forta de apucare a mainii
- Durerea si sensibilitatea poate sa iradieze in jos spre mana sau in sus spre brat si poate sa fie agravata de diverse miscari ale membrului superior, nu doar de catre miscarile din cot
Diagnostic
Medicul va incepe cu un examen clinic si e posibil sa recomande unul dintre urmatoarele:
- Radiografie de fata si profil a cotului pentru a exclude alte afectiuni precum artroza. De asemenea pana la 25% dintre pacientii cu epicondilita laterala pot sa sufere de tendinopatie calcifianta sau entezita care se pot prezenta prin forma unor calcificari in tesutul moale, vizibile pe radiografie
- Electromiografie (EMG) pentru a evalua o eventuala compresiune de nerv
- Ultrasonografii
- RMN – cea mai folosita metoda: cel mai bun semn in diagnosticul epicondilitei laterale este o ingrosare anormala si o crestere in intensitatea de semnal la nivel originii tendonului comun al extensorilor aflat pe epicondilul lateral
In cadrul examenului clinic una dintre cele mai de folos manevre este intinderea fortata a incheiturii mainii si a degetelor in timp ce cotul se afla in extensie. Pacientul poate sa resimta o durere pe traiectul muschilor extensori.
Tratament
Cu toate ca simptomatologia epicondilitei se poate ameliora de la sine, acest proces poate sa dureze si pana la 18 luni. Exista cateva metode nechirurgicale care ar putea sa grabeasca recuperarea:
- Repaus articular: e nevoie de cateva saptamani de odihna si pauza de la activitatea care suprasolicita cotul pana cand simptomele ar putea incepe sa se remita
- Antiinflamatoare nesteroidiene: pot ameliora durerea si inflamatia
- Orteza: Medicul poate recomanda utilizarea unei orteze de suport de tip “counterforce”. Aceasta preia tensiunea de pe tendoane si muschi
- Fizioterapie: poate ajuta la intarirea muschilor antebratului
- Injectii cu steroid: Corticosteroizii injectabili amelioreaza temporar durerea si inflamatia
- Terapie cu unde de soc extracorporeale: pot sa disipeze tesutul lezat si sa stimuleze circulatia
- Tenotomie minim-invaziva: Medicul poate sa efectueze o procedura minim-invaziva ca sa elimine tesutul lezat. Aceasta procedura, numita TenJet, utilizeaza un ac cu o solutie salina la presiune inalta ca sa creeze suctiune si sa rezece partea de tesut afectata
- Terapie cu plasma imbogatita cu trombocite (PRP): Trombocitele sunt fragmente mici celulare din sange care ajuta la vindecarea tendonului prin concentratia lor mare in factori de crestere.
In timpul unei proceduri de terapie cu PRP medicul extrage o cantitate mica din sangele pacientului (15 ml) si il centrifugheaza pentru a separa trombocitele . In cele din urma medicul injecteaza concentratul de trombocite, iar uneori se poate folosi si de ghidaj ultrasonografic.
Cel mai adesea se recomanda efectuarea a 2 injectii la 2-4 saptamani intre ele.
Injectiile cu PRP sunt mai eficiente decat cele cu cortizon si confera un rezultat mai bun si de lunga durata. E posibil sa se resimta o sensibilitate la nivelul epicondilului dupa injectie pentru 2-3 saptamani, dupa care pacientul incepe sa se simta mai bine.
Tratament chirurgical
In cazul in care tratamentul conservator nu ajuta la remiterea simptomatologiei nici dupa 6-12 luni (sau chiar 3 luni in cazul sportivilor de performanta), medicul poate recomanda tratamentul chirurgical. Acest tratament poate sa presupuna o debridare artroscopica sau deschisa a tendonului degenerat sau repararea acestuia. Recuperarea poate sa dureze intre 4-6 luni.
Pentru un diagnostic și un plan de tratament corect, programați-vă la o consultație la un medic ortoped!
Lasă un răspuns