Fracturile epifizei distale de radius

Back to Blog
Fracturile epifizei distale de radius

Fracturile epifizei distale de radius

Fracturile epifizei distale de radius, cunoscute în mod obișnuit ca fracturi ale încheieturii mâinii, sunt printre cele mai răspândite leziuni ortopedice, reprezentând o parte semnificativă a fracturilor observate în camerele de urgență.

Aceste fracturi apar la capătul distal al radiusului, la nivelul încheieturii mâinii, și pot rezulta din diverse incidente traumatice sau afecțiuni subiacente.

Cauze și factori de risc

Fracturile radiusului distal rezultă adesea din căderi pe o mână întinsă, leziuni sportive sau accidente.

Osteoporoza, o afecțiune caracterizată prin scăderea densității osoase, poate crește riscul de fracturi, făcând chiar și traumatismele minore mai susceptibile de a provoca răni semnificative.

Înțelegerea circumstanțelor specifice care duc la fractură este crucială pentru adaptarea planului de tratament pentru fiecare pacient.

Simptome

Pacienții cu o fractură a radiusului distal experimentează de obicei durere, umflături și dificultăți la mișcarea încheieturii mâinii. Deformarea sau nealinierea pot fi vizibile, indicând severitatea fracturii.

În unele cazuri, poate exista amorțeală sau furnicături la nivelul degetelor.

Diagnostic

Diagnosticul unei fracturi de radius distal implică o examinare fizică amănunțită, radiografie a pumnului în incidență de față și profil și, uneori, studii imagistice suplimentare, cum ar fi scanări CT sau RMN, pentru a evalua severitatea fracturii și a identifica orice leziuni asociate.

Tratament

Alegerea tratamentului pentru fracturile radiusului distal depinde de diverși factori, inclusiv de tipul fracturii, deplasarea și starea generală de sănătate a pacientului.

  • Tratamentul conservator – implică reducerea (realinierea) fracturii și imobilizarea în orteză sau aparat gipsat;
  • Tratamentul chirurgical – se recomandă în cazul fracturilor cu afectarea suprafeței articulare și în cazul fracturilor complexe. Tratamentul chirurgical presupune reducerea deschisa și fixarea internă cu placa și șuruburi sau în cazul fracturilor deschise, reducere și aplicarea unui fixator extern.

Recuperare

Recuperarea după o fractură de radius distal poate varia în funcție de severitatea leziunii și de tipul tratamentului ales.

Pacienții sunt adesea supuși terapiei fizice pentru a îmbunătăți puterea, gama de mișcare și funcția. Urmărirea planului de recuperare prescris este esențială pentru a obține cel mai bun rezultat posibil și pentru a minimiza riscul de complicații.

Concluzii

Fracturile radiusului distal sunt leziuni ortopedice comune care pot avea un impact semnificativ asupra vieții de zi cu zi.

Diagnosticul la timp, tratamentul adecvat și recuperarea sunt factori cheie în asigurarea unei recuperări de succes.

Share this post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to Blog