De ce este important stretching-ul?

În lumea fitness-ului și a sportului, o practică fundamentală trece adesea în spatele aspectelor mai plăcute ale antrenamentului și exercițiului.

Este vorba de stretching – o modalitate simplă, dar profund eficientă de a vă îmbunătăți performanța, de a preveni accidentările și de a creea o persoană mai sănătoasă și mai flexibilă.

Stretching-ul este o componentă importantă a rutinei de antrenament a unei persoane ce practică diferite tipuri de sport.

În concluzie, stretching-ul este o componentă extrem de importantă a programului de antrenament al unui sportiv.

Tipul și timpul de stretching ar trebui să fie adaptate nevoilor și tipului de sport al fiecărui individ, cu accent pe prevenirea accidentărilor, îmbunătățirea flexibilității și performanță optimă.

Stretching-ul dinamic – implică mișcarea mușchilor și articulațiilor printr-o gamă completă de mișcări. Este adesea folosit ca parte a rutinei de încălzire înainte de exerciții sau competiții. Stretching-ul dinamic ajută la creșterea fluxului sangvin, la îmbunătățirea coordonării musculare și la pregătirea corpului pentru o activitate intensă.
Stretching-ul static – implică menținerea unei poziții de întindere pentru o perioadă de timp, de obicei în jur de 15-30 de secunde. Acest tip de stretching este mai potrivit pentru finalul exercițiilor sau sesiunilor de antrenament pentru a ajuta la îmbunătățirea flexibilității si la reducerea tensiunii musculare. Stretching-ul static include întinderi la mușchilor ischiogambieri, cvadricepsului și a mușchilor gambei.
Stretching-ul pentru facilitarea neuromusculară proprioceptivă (PNF) – este o formă mai avansată de stretching, care implică o combinație de stretching static și contracții izometrice, dar se face adesea alături de un partener de antrenament sau de un antrenor.
Frecvența – sportivii ar trebui să includă stretchingul în rutina zilnică. Acesta ajută la menținerea și îmbunătățirea flexibilității în timp. Este important de reținut că flexibilitatea este specifică sportului, așa că sportivii ar trebui să se concentreze pe un stretching specific grupurilor musculare relevante pentru tipul de sport practicat.
Timing – stretching-ul dinamic se efectuează de obicei înainte de un antrenament sau de competiție, ca parte a rutinei de încălzire. Stretching-ul static este mai potrivit pentru faza de răcire după antrenament, atunci când musculatura este încălzită și flexibilă.
Stretching-ul individualizat – sportivii ar trebui să își adapteze rutina de stretching la nevoile și sportul pe care îl practică. De exemplu, un gimnast poate avea nevoie de o gamă mai largă de mișcare a articulațiilor în comparație cu un halterofil.
Prevenția accidentărilor – stretching-ul regulat poate ajută la prevenirea accidentărilor, în special cele legate de dezechilibre musculare și de suprasolicitări.
Prevenția overstretching-ului – deși flexibilitatea este importantă, sportivii ar trebui să fie atenți să nu facă stretching excesiv, ceea ce poate duce de asemenea la accidentări. Stretching-ul trebuie făcut cu control și într-un interval confortabil de mișcare.