Leziunile musculare înseamnă pierderea funcționalității unui mușchi, situație care apare în cele mai multe cazuri în urma unui traumatism. Nu vă gândiți când vorbim despre traumatism doar la o lovitură puternică, uneori este suficientă o mișcare pe care o facem brusc ca să declanșăm leziunile musculare.
În funcție de intensitatea traumatismului, putem avea 3 tipuri de leziuni:
- Gradul 1 – leziune ușoară care afectează sub 5% din fibrele musculare; este denumită în limbajul uzual întindere musculară.
- Gradul 2 – leziune medie, cu ruptură musculară parțială.
- Gradul 3 – leziune severă, cu ruptură musculară completă și imposibilitatea de a contracta mușchiul.
În cele mai multe cazuri, leziunile musculare apar la nivelul membrelor inferioare (picioarelor). De înțeles dacă stăm să ne gândim că pe membrele inferioare punem în cele mai multe cazuri presiune suplimentară fie că facem mișcare, fie că pur și simplu alergăm după autobuz. In aceste situații, mușchiul cvadriceps, mușchii ischiogambieri (hamstrings), aductori și triceps sural sunt cei care au de suferit. Dar, leziuni musculare pot apărea și la nivelul membrelor superioare (mâinilor), situație în care, cel mai frecvent, mușchiul biceps brahial are de suferit.
Ce declanșează leziunile musculare? Cine riscă să le facă?
Leziunile musculare nu sunt specifice sportivilor, deși aceștia le fac cel mai des. Asta înseamnă că oricine poate face de la o banală întindere musculară până la o ruptură musculară completă în timp ce își face activitățile obișnuite sau merge la sală. E drept, în cazul sportivilor, leziunile musculare sunt, practic, cel mai întâlnit tip de accidentare. Statisticile internaționale arată că 35% dintre fotbaliști au leziuni musculare ca urmare a contracției bruște a unui mușchi.
Există o listă a factorilor de risc care duc la apariția leziunilor musculare:
- încălzire precară înaintea începerii programului de activitate fizică;
- flexibilitate redusă;
- oboseală musculară;
- tonus muscular slab;
- efectuarea activității pe un teren dur sau folosirea unui echipament nepotrivit;
- refacere inadecvată după o accidentare.
De asemenea, cele mai frecvente mecanisme ce duc la apariția leziunilor musculare sunt:
- sprinturile;
- accelerări/decelerări;
- întinderile forțate.
Cum îmi dau seama că am o leziune musculară?
Semnele și simptomele sunt variabile și au intensități diferite, în funcție de tipurile de leziune. De la o ușoară durere în cazul întinderilor musculare, până la imposibilitatea de a folosi (contracta) mușchiul în cazul leziunilor complete. Dar, cele mai frecvente semne și simptome sunt:
- durere vie, apărută brusc, cu caracter de arsură;
- prezența unui punct sau a unei zone dureroase la palpare;
- edem (umflătură) local;
- hematom (învinețire locală);
- impotența funcțională a mușchiului afectat.
Diagnosticul este pus de medicul specialist în baza anamnezei și a examenului clinic local. Dar există situații, mai ales în cazul leziunilor severe, în care sunt necesare o serie de investigații paraclinice:
- ecografia musculară – pentru a evidenția întinderea leziunii;
- RMN.
Cum se tratează leziunile musculare?
Primul gest terapeutic este, indiferent de situație, protocolul RICE. Pe scurt, gheață și odihnă.
R – rest = odihnă
I – ice = gheață
C – compression = compresie locală cu fașă elastică
E – elevation = menținerea membrului afectat în poziție suspendată
Acest protocol se folosește cu scopul de a reduce durerea și de a micșora edemul. Se poate asocia cu tratament antiinflamator nesteroidian, sub formă de gel sau comprimate.
A doua fază a tratamentului leziunilor musculare presupune fiziokinetoterapia.
Tratamentul chirurgical, cel mai frecvent la sportivii de performanță, este o opțiune în cazul leziunilor complete sau leziunilor vechi (cronice). Medicul este cel care poate decide exact ce tip de intervenție e necesară în cazul pacientului pentru că pot exista diferențe de abordare de la caz la caz.
Ideal ar fi ca tratamentul să fie unul complex, adică să îmbine diferitele feluri de terapii cum ar fi: termoterapia, tratament medicamentos (local și oral), fizioterapia și kinetoterapia.
Perioada de vindecare a întinderilor musculare este de 14 zile până la 21 de zile. Pentru ruptura musculară parțială, perioada de vindecare este de 4 până la 6 săptămâni, iar în cazul rupturii musculare totale de aproximativ 3 luni.
Recidivele sunt des întâlnite, cel mai frecvent apar la nivelul membrului inferior: cvadriceps (17%), mușchii ischiogambieri (16%) și mușchii gambei (13%).
Pentru că fiecare organism este unic și se recuperează diferit, numărul de zile în care mușchiul se reface, indiferent de abordarea terapeutică aleasă, poate varia, poate să fie mai mare sau mai mic decât zilele indicate statistic mai sus.
Cum poți preveni leziunile musculare?
Ai grijă să efectuezi corespunzător încălzirea înainte de orice antrenament fizic și acordă o atenție deosebită musculaturii gambelor.
- Apelează la echipament cu proprietăți compresive, care va oferi susținere sistemului muscular;
- Evită mișcările bruște;
- Dacă îți place să alergi în aer liber, aleargă pe pământ sau pe iarbă și evită asfaltul.
Pentru un diagnostic corect și stabilirea variantei optime de tratament, fă o programare la un consult de specialitate!
Dacă vrei o programare la Dr. Radu Paraschiv, ortoped supraspecializat în traumatologie sportivă, sună la +40 745 320 303.
Lasă un răspuns