În ultimii ani, reconstrucția de LIA a devenit o procedură efectuată în mod obișnuit, accesibilă în rândul a câtor mai mulți pacienți. Un număr impresionant este dat și de rata de succes, acesta fiind între 70%- 90%.
De asemenea, nu putem exclude nici ratele de eșec, cauzele recidivei fiind provocate de o serie de factori: tehnici chirurgicale necorespunzătoare 60%, eșecul și încorporarea grefei 30% și trauma suferită 10%.
Revenirea cu succes într-un timp cât mai scurt a pacientului la condiția fizică pe care acesta o avea înainte de accidentare, depinde în mare măsură de protocolul de recuperare.
Pentru revenirea la același nivel de performanță dinaintea leziunii, precum și recuperarea în totalitate a funcției articulației genunchiului și recăpătarea completă a forței musculare, pacientul trebuie să țină cont de anumite faze ale recuperării:
-
Faza inițială (0-6 săptămâni)
Este foarte important ca recuperarea să înceapă a 2-a zi după operație, cu ușoare proceduri de stimulare electrică neuromusculară.
Prima etapa a recuperării pune accent pe controlul durerii și al tumefacției, minimizarea atrofiei musculare, cât și pe recuperarea extensiei, imobilizarea în orteză(blocata intre 30-90 grade) în primele 3 săptămâni post-operator ajutând la menținerea acesteia.
De asemenea, un rol foarte important îl au procedurile de fizioterapie.
În primele 3 săptămâni, mersul se va efectua cu ajutorul cârjelor, pacientul neavând voie să încarce cu toată greutatea membrul afectat.
În săptămânile 3-8, dacă genunchiul nu prezintă dureri majore, tumefacția este redusă, se poate introduce o progresie a exercițiilor (exerciții de mobilizare, de tonus muscular și ușoare exerciții de control neuromuscular).
-
Faza intermediară(6-12 săptămâni)
Recuperarea în săptămânile 6-12, pune accent în special pe exerciții de tonus muscular, revenirea la o mobilitate completă a mișcărilor de flexie și o extensiei neutră.
Redobândirea mersului fără a identifica dureri la nivel articular, este obligatorie în această etapă. Trebuie efectuate exerciții de urcare și coborâre executate corect, pentru a implementa mișcări mecanice corespunzătoare.
Este foarte important ca la începutul fazei de tonifiere musculară, exercițiile să fie efectuate cu încărcare excentrică. Trebuie introduse și exercițiile de echilibru, crescând progresivitatea acestora față de faza inițială.
În această perioadă, este permisă tumefacția subtilă la nivel articular, manifestându-se în mod obișnuit cu un confort scăzut sau o senzație de apăsare.
- Faza finală(12-32 săptămâni)
În această etapă, exercițiile pentru controlul neuromuscular vor progresa. Rezistența externă (dată de gantere, benzi de rezistență) servește ca stimul suplimentar în recâștigarea controlului neuromuscular.
De asemenea, această etapă poate fi caracterizată cu exerciții mai complexe, care pun accent pe nevoile recreaționale ale pacientului sau cele ale sportului competitiv. Spre finalul acestei faze, exercițiile de alergare cu schimbarea de direcție, trebuie introduse.
-
Revenirea la activitatea sportivă fără restricții(6-12 luni)
În ultima etapă a recuperării, se pune un mare accent pe nevoile sportului practicat sau pe activitățile ocupaționale, fiind foarte important ca pacientul sa revină la un nivel maximal de activitate.
De aceea, calitatea mișcărilor și redobândirea unui control neuromuscular trebuie scoase în evidență, pentru a permite întoarcerea la sport în deplină siguranță.
Este important sa urmati cu atentie programul de fiziokinetoterape si sa aveti rabdare cu procesul de recuperare.
Cu toate acestea, cu ingrijire si recuperare corespunzatoare, multi pacienti sunt capabili sa se recupereze complet si sa revina la activitatile normale.
Lasă un răspuns