Osteocondrita disecantă a genunchiului

Back to Blog
Osteocondrita disecantă

Osteocondrita disecantă a genunchiului

Ce este osteocondrita disecantă

Osteocondrita disecantă a genunchiului este o afecțiune ce presupune desprinderea parțială sau complete a unui fragment de cartilaj împreună cu osul subcondral.

Cel mai frecvent acest fenomen se produce prin suprasolicitarea articulației genunchiului.

Osteocondrita disecantă poate apărea în două forme:

 

    • Osteocondrita disecantă juvenilă
    • Forma adultă

 

 

Cauzele aparișiei osteocondritei disecante

Forma juvenilă – este cauzată în general de microtraumatismele repetate de la nivelul genunchiului. Majoritatea celor care dezvoltă această afecțiune au practicat sport de performanță de la vârste fragede.

Forma adultă – se presupune că etiologia este multifactorială. Aceasta poate cuprinde:

 

    • Factori genetici;
    • Tulburări vasculare;
    • Tulburări ale procesului osificării;
    • Laxitate ligamentară;
    • Microtraumatisme repetate.

 

 

Simptome 

Afecțiunea apare în general unilateral, fiind afectați frecvent bărbații tineri.

Debutul este insidious, cu dureri moderate ce cresc în intensitate în cazul eforturilor prelungite, edem local și sensibilitate la atingere.

Atunci când leziunea este la nivelul condilului femoral poate apărea și un deficit al extensiei complete.

În cazul în care fragmentul osteocondral se desprinde, acesta devine un corp liber intraarticular ce poate provoca blocaje.

 

 

Tratamentul osteocondritei disecante

 

    1. Conservator (nechirurgical)

Este recomandat în cazurile incipiente, în care fragmentul osteocondral nu este separat sau desprins și constă în imobilizare în orteză și evitarea sprijinului pe membrul afectat pentru 6 săptămâni.

 

    1. Chirurgical 

Este recomandat în cazul în care fragmentul osteocondral este desprins sau separat și se efectuează artroscopic.

 

    • Îndepărtarea fragmentului detașat sau a corpului liber intraarticular;
    • Nanofracturi pentru ]mbunătățirea potențialului de vindecare;
    • Aplicarea unei matrice de collagen;
    • Mozaicplastia;
    • Reducerea si fixarea cu suruburi sau brose a fragmentului detasat, in cazul in care suprafata fragmentului unic este mai mare de 5 mm.

Share this post

Back to Blog