Hallux Valgus

Înapoi la Blog
Hallux Valgus

Hallux Valgus

Ce este Hallux-valgus?

Hallux valgus, denumit popular și mont, este o proeminență osoasă patologică la nivelul articulației metatarsofalangiene 1.

Daca ar fi să facem o diferențiere în terminologie: Hallux valgus reprezintă subluxația propriu-zisă a articulației metatarsofalangiene 1, iar montul sau “bunnion” este denumirea a ceea ce se vede din exterior și mai exact proeminența inflamată și eritematoasă.

Această patologie este rezultatul a multor ani de presiune ridicată exercitată pe haluce si este cel mai adesea bilaterală.

Cauze:

  • Încălțăminte inadecvată, strâmtă;
  • Tesut moale și ligamentos cu laxitate ridicată;
  • Predispoziție genetică, mai ales pe linie maternă;
  • Mecanica piciorului – modul în care umblă pacientul.
  • Structura piciorului.

 

Semne:

  • Incapacitatea de a face flexia halucelui;
  • Durere sau senzație de arsură la încercarea de flexie a halucelui;
  • Aspectul vizibil de mont.

 

Diagnostic radiologic:

Pe radiografia anteroposterioară se fac 4 măsurători:

  • Unghiul intermetatarsian 1-2 (IMA. Unghiul normal este mai mic de 9°;
  • Unghiul Hallux Valgus. Unghiul normal este mai mic de 15°;
  • Unghiul articular metatarsian distal (DMMA). DMMA normal trebuie sĂ fie mai mic de 10°;
  • Unghiul hallux valgus interfalangian (HVI. Unghiul HVI normal este în mod normal sub 10°.

 

Gradul: HVA si IMA

  • Normal: HVA <15° si IMA <9°;
  • Ușor: HVA 15°-30° si IMA 9°-13°;
  • Moderat: HVA 30°-40° si IMA 13°-20°;
  • Sever: HVA >40° si IMA >20°.

 

Tratament conservator:

  • Talonete pentru monturi – ameliorează durerea cauzată de mont;
  • Schimbarea încalțămintei – alegerea unor pantofi mai confortabili;
  • Antiinflamatoare nesteroidiene;
  • Fiziokinetoterapie;
  • Infiltrații cu corticosteroizi – pot ajuta la reducerea durerii și a inflamației.

 

Tratament Chirurgical:

Se apelează la tratamentul chirurgical în cazul eșecului tratamentului conservator. Există o varietate de proceduri pentru această patologie, însă majoritatea se pot sumariza în una dintre urmatoarele abordări:

  • Ostotomie: se practică o taietură în metatarsianul 1 și este plasat ulterior într-o poziție de adductie mai scazută : osteotomia SCARF, Akin, etc.;
  • Artroplastie: păstrarea mobilității articulației metatarsofalangiene, articulația poate să fie inlocuită cu un implant sau rezecată;
  • Artrodeza: fuziunea articulațiilor metatarsocuneiforme sau metatarsofalangiene in poziția corectă. Această metodă este utilizată doar în cazurile de degenerare mai avansată și pacienți mai vârstnici;
  • Procedura de țesut moale: de exemplu procedura McBride.

Tipul procedurii chirurgicale rămâne să fie stabilit în funcție de severitatea deformității și de eventuala prezență a artrozei articulației metatarsofalangiene 1.

Distribuie acest articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Înapoi la Blog